18 definiții pentru înfometat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfometat, ~ă a [At: TDRG / Pl: ~ați, ~e / E: înfometa] 1 Lipsit de mijloace de subzistență Si: înfomat (1). 2 Constrâns prin foamete Si: înfomat (2). 3 Care suferă de foame Si: flămând, înfomat (3).

ÎNFOMETÁT, -Ă, înfometați, -te, adj. Care suferă de foame; flămând, flămânzit, famelic. – V. înfometa.

ÎNFOMETÁT, -Ă, înfometați, -te, adj. Care suferă de foame; flămând, flămânzit, famelic. – V. înfometa.

ÎNFOMETÁT, -Ă, înfometați, -te, adj. Care este chinuit de foame, care suferă de lipsă de hrană; flămînd.

ÎNFOMETÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNFOMETA. 2) Care este flămând de mult timp. /v. a înfometa

înfometa [At: IORDAN, L. R. A. 341 / Pzi: ~tez / E: în- + foamete] 1 vt A face să flămânzească. 2 vt A constrânge prin foamete. 3 vi A suferi de foame Si: a flămânzi.

ÎNFOMETÁ, înfometez, vb. I. Tranz. A face să flămânzească; a constrânge prin foame. – În + foamete.

ÎNFOMETÁ, înfometez, vb. I. Tranz. A face să flămânzească; a constrânge prin foame. – În + foamete.

ÎNFOMETÁ, înfometez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să sufere de foame, a lipsi pe cineva de hrană, a constrînge prin foamete.

A ÎNFOMETÁ ~éz tranz. A face să îndure foame; a ține nehrănit; a flămânzi. /în + foamete

înfometá v. a constrânge prin foame, prin foamete.

înfometéz v. tr. (d. foamete). Umplu de foame, fac să sufere de foamete: a înfometa poporu pin legĭ proaste. – La Delv. înfomat, flămînd.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfometá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfometeáză

înfometá vb., ind. prez. 1 sg. înfometéz, 3 sg. și pl. înfometeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFOMETÁT adj. flămând.

ÎNFOMETÁT adj. v. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, râvnitor.

înfometat adj. v. AHTIAT. AVID. DORIT. DORNIC. JINDUIT. JINDUITOR. RÎVNITOR.

ÎNFOMETAT adj. flămînd, flămînzit, nemîncat, nesătul, (rar) înfomat, (reg.) fometos, (prin Transilv. și Ban.) sec. (E veșnic ~.)

ÎNFOMETÁ vb. v. flămânzi.

ÎNFOMETA vb. a flămînzi. (A ~ pe cineva.)

Intrare: înfometat
înfometat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfometat
  • ‑nfometat
  • înfometatul
  • înfometatu‑
  • ‑nfometatul
  • ‑nfometatu‑
  • înfometa
  • ‑nfometa
  • înfometata
  • ‑nfometata
plural
  • înfometați
  • ‑nfometați
  • înfometații
  • ‑nfometații
  • înfometate
  • ‑nfometate
  • înfometatele
  • ‑nfometatele
genitiv-dativ singular
  • înfometat
  • ‑nfometat
  • înfometatului
  • ‑nfometatului
  • înfometate
  • ‑nfometate
  • înfometatei
  • ‑nfometatei
plural
  • înfometați
  • ‑nfometați
  • înfometaților
  • ‑nfometaților
  • înfometate
  • ‑nfometate
  • înfometatelor
  • ‑nfometatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfometat

etimologie:

  • vezi înfometa
    surse: DEX '09 DEX '98

înfometa înfometare înfometat

  • 1. A face să flămânzească; a constrânge prin foame.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: flămânzi

etimologie:

  • În + foamete
    surse: DEX '09 DEX '98