5 definiții pentru înfierbântat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFIERBÂNTÁT1 s. n. Înfierbântare. – V. înfierbânta.

înfierbântat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înfierbânta] 1 Înfierbântare (1). 2 (Imp) Ardere. 3-7 Înfierbântare (3-7). 8 (Mpp) Febră. 9-12 Înfierbântare (9-12).

ÎNFIERBÂNTÁT1 s. n. (Rar) Înfierbântare. – V. înfierbânta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfierbântát s. n. (sil. -fier-)

Intrare: înfierbântat (s.n.)
înfierbântat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
  • silabație: -fier- info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfierbântat
  • ‑nfierbântat
  • înfierbântatul
  • înfierbântatu‑
  • ‑nfierbântatul
  • ‑nfierbântatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • înfierbântat
  • ‑nfierbântat
  • înfierbântatului
  • ‑nfierbântatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfierbântat (s.n.)

etimologie:

  • vezi înfierbânta
    surse: DEX '09 DEX '98