22 de definiții pentru înfășurat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfășurat1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: înfășură] 1 Înfășurare (1). 2 (Fig) Învăluire. 3 Încolăcire. 4 Înfășurare (4).

înfășurat2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 35 / V: ~șor~ / Pl: ~ați, ~e / E: înfășură] 1 Care este acoperit strâns de jur-împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2 (Fig) Învăluit. 3 Încolăcit. 4 (Fam; im; d. ființe) Care se învârte fără rost în preajma cuiva sau a ceva. 5 (Fig) Musculos. 6 Care lucrează încet, fără spor Si: mocăit.

înfășura [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 28/9 / V: ~șora / Pzi: or, (reg) ~ășur / E: ml *in-fasciolare 1-2 vtr A (se) acoperi strâns de jur-împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 3 vt (Fig) A învălui. 4-5 vtr A (se) încolăci. 6 vt A depăna pe un ghem, fus etc. 7 vr (Fam) A se învârti în preajma cuiva sau a ceva. 8 vt (Fig) A imobiliza. 9 vr A hoinări.

ÎNFĂȘURÁ, înfășór, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2. Tranz. Fig. A cuprinde, a învălui. 3. Tranz. și refl. A (se) încolăci. ♦ Tranz. A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.). 4. Refl. (Fam.) A se învârti de colo până colo; a da târcoale. [Prez. ind. și: înfắșur] – Lat. in-fasciolare (< fascia).

ÎNFĂȘURÁ, înfășór, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2. Tranz. Fig. A cuprinde, a învălui. 3. Tranz. și refl. A (se) încolăci. ♦ Tranz. A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.). 4. Refl. (Fam.) A se învârti de colo până colo; a da târcoale. [Prez. ind. și: înfắșur] – Lat. in-fasciolare (< fascia).

ÎNFĂȘURÁ, înfășór și înfắșur, vb. I. 1. Tranz. A acoperi, a înveli ceva (sau pe cineva) bine și din toate părțile, răsucind de jur împrejurul lui o pînză, o învelitoare, o pătură etc. Scot mănușa... și înfășur mîna plină de sînge. CAMIL PETRESCU, U. N. 404. Femeile își înfășură capul cu un ștergar. NEGRUZZI, S. I 308. Maică, măiculița mea, Ia din traistă o basma, Înfășoară Mîna-n ea. TEODORESCU, P. P. 683. ◊ Fig. A trecut o mașină pe lîngă mine... și m-a înfășurat în prafamețindu-mă. SAHIA, N. 16. ◊ Refl. (Despre persoane) Baba pe loc se și înfășură în țol. ȘEZ. I 53. 2. Tranz. Fig. A cuprinde, a învălui. O văd întîia oară, Dar inima-mi și ochii cu drag o înfășoară. EFTIMIU, Î. 157. Inima mi-e-nduioșată cînd, în clipa cea mai grea, Văd cum dragostea lui Stareț înfășoară țara mea. DAVILA, V. V. 183. Dan o înfășură într-o privire caldă, apoi își lăsă ochii în jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. ◊ Refl. Dealu-n umbră se-nfășoară. MACEDONSKI, O. I 32. 3. Tranz. A încolăci ceva în jurul unui obiect. L-a înfășurat... cu brațele după gît. SAHIA, N. 52. Celălalt capăt al funiei-l înfășuri pe lîngă grumazii vacii. RETEGANUL, P. IV 26. Și de furcă mi-i lega, După ea-i înfășura; Dar jugani se scutura Și arcan desfășura. TEODORESCU, P. P. 689. ◊ Fig. L-a înfășurat de cîteva ori în bici. STANCU, D. 104. ♦ A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.). Înfășoară ața pe mosor. 4. Refl. (Rar) A se învîrti de colo pînă colo (în jurul unui punct fix), a da tîrcoale. Ce v-ați strîns aicea, măi? Ce vă înfășurați pe-aicea, măi? PAS, L. I 262. Se înfășura prin odaie, își făcea de lucru prin curte, se uita pe cer, tot părîndu-i-se că o să-nceapă ploaia. id. Z. I 173.

A ÎNFĂȘURÁ înfășór tranz. 1) A face să se înfășoare; a învălătuci; a încolăci. ~ ața pe mosor. 2) A înveli de jur împrejur; a învălătuci. 3) fig. rar A cuprinde din toate părțile; a cotropi; a învălura; a învălui. Valea s-a ~t în umbră. /<lat. infasciolare

A SE ÎNFĂȘURÁ mă înfășór intranz. A se fixa prin mișcări de rotație (în jurul unui obiect); a se învălătuci; a se încolăci. /<lat. infasciolare

înfășură v. a înveli bine. [V. înfășà].

înfășór (vest) și înfắșur (est), a -urá v. tr. (lat. in-fasciolo, -áre, d. fasciola, dim. d. fascia, fașă. – Înfășor, -orĭ, -oară, înfășurăm; să înfășoare). Leg în prejur de maĭ multe orĭ: un picĭor înfășurat în peticĭ. Înșir în prejuru unuĭ lucru: a înfășura sfoara pe băț. V. refl. Mă învălătucesc pe băț: sfoara se înfășoară pe băț. – În Arg. înfreșór, -urat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfășór, 3 înfășoáră; conj. prez. 3 înfășoáre

înfășurá vb., ind. prez. 1 sg. înfășór, 3 sg. și pl. înfășoáră; conj. prez. 3 sg. și pl. înfășoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFĂȘURÁT adj. 1. v. încolăcit. 2. v. încins. 3. v. învelit.

ÎNFĂȘURÁT s. v. încingere.

ÎNFĂȘURAT adj. 1. încolăcit, învălătucit. (Un obiect flexibil ~.) 2. încins. (Cu brîul ~.) 3. acoperit, învelit, (pop.) învăluit, (înv.) învăscut. (Un copil ~.)

ÎNFĂȘURAT s. încingere, încins, înfășurare, strîngere, strîns. (~ brîului în talie.)

ÎNFĂȘURÁ vb. 1. v. depăna. 2. v. încolăci. 3. v. încinge. 4. v. înveli.

ÎNFĂȘURÁ vb. v. împresura.

ÎNFĂȘURA vb. 1. a depăna. (A ~ fire textile pe un mosor.) 2. a (se) ghemui, a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...) 3. a încinge, a strînge. (Un brîu îi ~ mijlocul.) 4. a (se) acoperi, a (se) înveli, (înv. și pop.) a (se) coperi, (pop.) a (se) învălui, (înv. și reg.) a (se) astruca. (S-a ~ cu plapuma și s-a culcat.)

A (se) înfășura ≠ a (se) desfășura

A înfășura ≠ a desfășura

A se înfășura ≠ a se dezvălătuci

Intrare: înfășurat
înfășurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfășurat
  • ‑nfășurat
  • înfășuratul
  • înfășuratu‑
  • ‑nfășuratul
  • ‑nfășuratu‑
  • înfășura
  • ‑nfășura
  • înfășurata
  • ‑nfășurata
plural
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
  • înfășurații
  • ‑nfășurații
  • înfășurate
  • ‑nfășurate
  • înfășuratele
  • ‑nfășuratele
genitiv-dativ singular
  • înfășurat
  • ‑nfășurat
  • înfășuratului
  • ‑nfășuratului
  • înfășurate
  • ‑nfășurate
  • înfășuratei
  • ‑nfășuratei
plural
  • înfășurați
  • ‑nfășurați
  • înfășuraților
  • ‑nfășuraților
  • înfășurate
  • ‑nfășurate
  • înfășuratelor
  • ‑nfășuratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)