4 definiții pentru încrezut (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCREZÚT, -Ă, încrezuți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o idee foarte bună despre sine; îngâmfat, înfumurat, închipuit, fudul. – V. încrede.

încrezut, ~ă [At: LB / Pl: ~uți, ~e / E: încrede] 1 a (Îrg) Care a fost lăsat în seama cuiva cu toată încrederea Si: încredințat (8). 2 a (Îrg) În care se poate pune toată nădejdea. 3 a Sigur. 4 a Devotat. 5 a Fidel. 6-7 smf, a (Prt) (Persoană) care are o încredere nejustificată în sine. 8-9 smf, a (Persoană) care are o părere foarte bună despre sine Si: arogant. 10 a (Îrg) Plăcut.

ÎNCREZÚT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; mândru; fudul; falnic; semeț; măreț; îngâmfat; înfumurat. /v. a (se) încrede


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*încrezút adj. m., s. m. pl. încrezúți; adj. f., s. f. încrezútă, pl. încrezúte

Intrare: încrezut (s.m.)
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrezut
  • ‑ncrezut
  • încrezutul
  • încrezutu‑
  • ‑ncrezutul
  • ‑ncrezutu‑
plural
  • încrezuți
  • ‑ncrezuți
  • încrezuții
  • ‑ncrezuții
genitiv-dativ singular
  • încrezut
  • ‑ncrezut
  • încrezutului
  • ‑ncrezutului
plural
  • încrezuți
  • ‑ncrezuți
  • încrezuților
  • ‑ncrezuților
vocativ singular
  • încrezutule
  • ‑ncrezutule
  • încrezute
  • ‑ncrezute
plural
  • încrezuților
  • ‑ncrezuților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încrezut, -ă încrezută

etimologie:

  • vezi încrede
    surse: DEX '98 DEX '09