6 definiții pentru încrețit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCREȚÍT2, -Ă, încrețiți, -te, adj. Care are, care face etc. crețuri; cusut cu cute, cu încrețituri. ♦ (Despre piele, în special despre frunte, față) Zbârcit, ridat. – V. încreți.

ÎNCREȚÍT2, -Ă, încrețiți, -te, adj. Care are, care face etc. crețuri; cusut cu cute, cu încrețituri. ♦ (Despre piele, în special despre frunte, față) Zbârcit, ridat. – V. încreți.

încrețit2, ~ă a [At: EMINESCU, P. 250 / Pl: ~iți, ~e / E: încreți] 1 Care are crețuri. 2 Cusut cu încrețituri. 3 (D. piele) Ridat. 4 Șifonat. 5 (D. păr) Ondulat. 6 Încruntat2.

ÎNCREȚÍT2, -Ă, încrețiți, -te, adj. Care are sau face crețuri; (despre țesături) cusut cu încrețituri, cu cute. Fusta îi este înflorată, încrețită. STANCU, D. 75. Prin cîmpia dreaptă adia un vînt subțire de vară și apa care curgea prin apropierea tîrgușorului sclipea încrețită în bătaia luminii. SADOVEANU, O. I 183. Lungi perdele încrețite, care scînteie ca bruma. EMINESCU, O. I 152. ♦ (Despre chipul omului, în special despre frunte și sprîncene) Plin de cute, zbîrcit; p. ext. posomorît, încruntat. Fruntea-i era încrețită, iar mustețele mari erau date după oală. DUNĂREANU, CH. 16. Mereu sta încrețită și sumbră a lui frunte. MACEDONSKI, O. I 256. Posomorît... cu sprincenele-ncrețite. CONTEMPORANUL, I 234.

încrețit a. fig. îngrijurat: fruntea tristă și ’ncrețită EM.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCREȚÍT adj. 1. v. creponat. 2. v. ridat. 3. v. ondulat.

ÎNCREȚIT adj. 1. creponat. (Hîrtie, țesătură ~.) 2. creț, cutat, ridat, zbîrcit, (fam.) smochinit, (fig.) boțit, brăzdat. (Un obraz tare ~.) 3. buclat, cîrlionțat, creț, inelat, ondulat, (rar) zulufat, (prin Olt. și Munt.) scîrlionțat, (prin Olt.) scîrcior. (Păr ~.)

Intrare: încrețit (adj.)
încrețit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrețit
  • ‑ncrețit
  • încrețitul
  • încrețitu‑
  • ‑ncrețitul
  • ‑ncrețitu‑
  • încreți
  • ‑ncreți
  • încrețita
  • ‑ncrețita
plural
  • încrețiți
  • ‑ncrețiți
  • încrețiții
  • ‑ncrețiții
  • încrețite
  • ‑ncrețite
  • încrețitele
  • ‑ncrețitele
genitiv-dativ singular
  • încrețit
  • ‑ncrețit
  • încrețitului
  • ‑ncrețitului
  • încrețite
  • ‑ncrețite
  • încrețitei
  • ‑ncrețitei
plural
  • încrețiți
  • ‑ncrețiți
  • încrețiților
  • ‑ncrețiților
  • încrețite
  • ‑ncrețite
  • încrețitelor
  • ‑ncrețitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încrețit (adj.)

  • 1. Care are, care face etc. crețuri; cusut cu cute, cu încrețituri.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Fusta îi este înflorată, încrețită. STANCU, D. 75.
      surse: DLRLC
    • Prin cîmpia dreaptă adia un vînt subțire de vară și apa care curgea prin apropierea tîrgușorului sclipea încrețită în bătaia luminii. SADOVEANU, O. I 183.
      surse: DLRLC
    • Lungi perdele încrețite, care scînteie ca bruma. EMINESCU, O. I 152.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre piele, în special despre frunte, față) Plin de cute.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ridat zbârcit un exemplu
      exemple
      • Fruntea-i era încrețită, iar mustețele mari erau date după oală. DUNĂREANU, CH. 16.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încreți
    surse: DEX '09