11 definiții pentru încondurat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încondurat, ~ă a [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / V: (înv) ~oder~ / Pl: ~ați, ~e / E: încondura] (Înv) Care este încălțat cu conduri.

ÎNCONDURÁT, -Ă, încondurați, -te, adj. Înfoiat, umflat. Scoaseră căciulile încondurate, îi sărutară mîinele și-i dădură o carte. DELAVRANCEA, O. II 29.

ÎNCONDURÁT, -Ă, încondurați, -te, adj. Înfoiat, umflat. – V. încondura2.

încondura [At: DELAVRANCEA, V. V. 161 / Pzi: încondur, ~rez / E: în + condur] 1-2 vtr (Înv) A (se) încălța cu conduri. 3 vr (Reg; fig) A se îngâmfa. 4 vt (Reg) A desena flori sau figuri. 5 vt (Reg; fig) A exagera.

ÎNCONDURÁ2, încóndur și încondór, vb. I. Tranz. (Rar, despre păsări) A-și înfoia penele, aripile. Șalupele cu două pînze alunecă, se întrec ca lebedele, cînd își încondură aripile și vîslesc adînc cu picioarele lor cenușii. DELAVRANCEA, V. V. 161.

ÎNCONDURÁ1, încóndur și încondór, vb. I. Refl. (Rar) A se încălța cu conduri.

ÎNCONDURÁ2, pers. 3 încóndură, vb. I. Tranz. (Rar, despre păsări) A-și înfoia penele, aripile. – Din în- + condur.

ÎNCONDURÁ1, încóndur, vb. I. Refl. (Înv.) A se încălța cu conduri. – Din în- + condur.

A ÎNCONDURÁ pers. 3 încóndură tranz. rar (penele sau aripile) A face să se înfoaie. /în + condur

încondúr și -éz, a v. tr. (d. condur). Munt. Încalț cu conduriĭ, Fig. Înalț ca cum ar fi încălțat cu condurĭ. (Se zice maĭ ales de lebede cînd îșĭ țin aripile rîdicate, cum obișnuiesc ele cînd înoată): ca lebedele cînd îșĭ încondură aripile.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încondurá, încóndur sau înconduréz, vb. I (reg.) 1. (înv.) a (se) încălța în conduri. 2. a se umfla în pene, a se mândri.

Intrare: încondurat
încondurat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratul
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratul
  • ‑nconduratu‑
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurata
  • ‑ncondurata
plural
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurații
  • ‑ncondurații
  • încondurate
  • ‑ncondurate
  • înconduratele
  • ‑nconduratele
genitiv-dativ singular
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratului
  • ‑nconduratului
  • încondurate
  • ‑ncondurate
  • înconduratei
  • ‑nconduratei
plural
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • înconduraților
  • ‑nconduraților
  • încondurate
  • ‑ncondurate
  • înconduratelor
  • ‑nconduratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încondurat

  • exemple
    • Scoaseră căciulile încondurate, îi sărutară mîinele și-i dădură o carte. DELAVRANCEA, O. II 29.
      surse: DLRLC

etimologie:

încondura (încălța) încondurat reflexiv

  • 1. rar A se încălța cu conduri.
    surse: DLRLC DLRM

etimologie:

  • în- + condur
    surse: DLRM