9 definiții pentru începătoare (pers.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCEPĂTÓR, -OÁRE, începători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care începe; inițial. 2. S. m. și f. Persoană care se inițiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. S. m. și f. (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. – Începe + suf. -ător.

ÎNCEPĂTÓR, -OÁRE, începători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care începe; inițial. 2. S. m. și f. Persoană care se inițiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. S. m. și f. (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. – Începe + suf. -ător.

începător, ~oare [At: CORESI, EV. 15/17 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: începe + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Înv; udp „de”) (Persoană) care face ca ceva să ia ființă pentru prima dată. 3-4 smf, a (Persoană) care este prima dintr-un șir mai lung. 5 a Inițial. 6 a (D. noțiuni abstracte) Elementar. 7 a (Înv; îs) Clasele ~oare Școala elementară. 8 smf (Înv) Conducător. 9 smf {Rar) Inițiator. 10-11 smf, a (Persoană) care abia a început să învețe ceva. 12-13 smf a (Persoană) care a început de curând să activeze într-un domeniu Cf ageamiu, debutant, novice.

ÎNCEPĂTÓR2, -OÁRE, începători- oare s. m. și f. 1. Persoană care a intrat de curînd într-un domeniu de activitate și care dovedește din această cauză nepricepere, stîngăcie. Pe cînd se-ntorcea de la Smirna, i se cufundase corabia încărcată; iar el, începător în ale negustoriei, a fost uitat s-o asigureze. CARAGIALE, O. III 39. 2. (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. Asachi... ar fi putut fi începătorul școalei critice moldovenești. Dar acest rol revine altora. IBRĂILEANU, SP. CR. 58.

ÎNCEPĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care face primii pași într-un domeniu de activitate; debutant; novice. 2) pop. Om care pune începutul unei acțiuni; inițiator. /a începe + suf. ~ător

începătór, -oáre adj. Care începe în aintea altora: artileria noastră fu începătoarea lupteĭ. Care e la început, debutant: aceștĭ școlarĭ îs începătorĭ. Subst. Un începător.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCEPĂTÓR adj., s. 1. adj. v. inițial. 2. adj. v. incipient. 3. s. debutant, (livr.) neofit, novice, (fam.) ageamiu, (fam. fig.) boboc, recrut. (~ într-un anumit domeniu.)

ÎNCEPĂTÓR s. v. inițiator, promotor, protagonist.

ÎNCEPĂTOR adj., s. 1. adj. inițial. (Literă ~.) 2. adj. incipient, inițial. (Stadiu ~ al unei boli.) 3. s. debutant. (livr.) neofit, novice, (fam.) ageamiu, (fam. fig.) boboc, recrut. (~ într-un domeniu.)

începător s. v. INIȚIATOR. PROMOTOR. PROTAGONIST.

Intrare: începătoare (pers.)
începătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • începătoare
  • ‑ncepătoare
  • începătoarea
  • ‑ncepătoarea
plural
  • începătoare
  • ‑ncepătoare
  • începătoarele
  • ‑ncepătoarele
genitiv-dativ singular
  • începătoare
  • ‑ncepătoare
  • începătoarei
  • ‑ncepătoarei
plural
  • începătoare
  • ‑ncepătoare
  • începătoarelor
  • ‑ncepătoarelor
vocativ singular
  • începătoare
  • ‑ncepătoare
  • începătoareo
  • ‑ncepătoareo
plural
  • începătoarelor
  • ‑ncepătoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

începător, -oare (persoană) începătoare

  • 1. Persoană care se inițiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare.
    exemple
    • Pe cînd se-ntorcea de la Smirna, i se cufundase corabia încărcată; iar el, începător în ale negustoriei, a fost uitat s-o asigureze. CARAGIALE, O. III 39.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Persoană care inițiază ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: inițiator, -oare attach_file un exemplu
    exemple
    • Asachi... ar fi putut fi începătorul școalei critice moldovenești. Dar acest rol revine altora. IBRĂILEANU, SP. CR. 58.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Începe + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09