7 definiții pentru încenușa încenuși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încenușa vtr [At: BIBLIA (1688) ap. TDRG / V: (cscj) i / Pzi: ez / E: în- + cenușă] 1-2 A (se) tranforma în cenușă, prin ardere. 3-4 A (se) acoperi cu cenușă. 5-6 A (se) face cenușiu.

ÎNCENUȘÁ, încenușez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A se preface în cenușă. (Fig.) Inima, de oftat Arzînd, s-au încenușat. CONACHI, P. 172. 2. A deveni cenușiu, a căpăta culoarea cenușie. Se încenușează din ce în ce noaptea și se alburesc luminișurile. CAMIL PETRESCU, U. N. 310. ♦ (Despre zile) Mohorît. Văzduh fără strălucire, boltă de nouri joasă și zi încenușată. SADOVEANU, A. L. 158. – Variantă: încenușí (REBREANU, N. 99) vb. IV.

ÎNCENUȘÁ, încenușez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A se preface în cenușă. 2. A deveni cenușiu. ♦ (Despre lumina zilei) A se mohorî, a-și pierde strălucirea. [Var.: încenușí vb. IV] – Din în- + cenușă.

încenuși v vz încenușa

ÎNCENUȘÍ vb. IV v. încenușa.

ÎNCENUȘÍ vb. IV. v. încenușa.

încenușéz v. tr. Umplu de cenușă saŭ acoper cu cenușă.

Intrare: încenușa
verb (V202)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încenușa
  • ‑ncenușa
  • încenușare
  • ‑ncenușare
  • încenușat
  • ‑ncenușat
  • încenușatu‑
  • ‑ncenușatu‑
  • încenușând
  • ‑ncenușând
  • încenușându‑
  • ‑ncenușându‑
singular plural
  • încenușea
  • ‑ncenușea
  • încenușați
  • ‑ncenușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încenușez
  • ‑ncenușez
(să)
  • încenușez
  • ‑ncenușez
  • încenușam
  • ‑ncenușam
  • încenușai
  • ‑ncenușai
  • încenușasem
  • ‑ncenușasem
a II-a (tu)
  • încenușezi
  • ‑ncenușezi
(să)
  • încenușezi
  • ‑ncenușezi
  • încenușai
  • ‑ncenușai
  • încenușași
  • ‑ncenușași
  • încenușaseși
  • ‑ncenușaseși
a III-a (el, ea)
  • încenușea
  • ‑ncenușea
(să)
  • încenușeze
  • ‑ncenușeze
  • încenușa
  • ‑ncenușa
  • încenușă
  • ‑ncenușă
  • încenușase
  • ‑ncenușase
plural I (noi)
  • încenușăm
  • ‑ncenușăm
(să)
  • încenușăm
  • ‑ncenușăm
  • încenușam
  • ‑ncenușam
  • încenușarăm
  • ‑ncenușarăm
  • încenușaserăm
  • ‑ncenușaserăm
  • încenușasem
  • ‑ncenușasem
a II-a (voi)
  • încenușați
  • ‑ncenușați
(să)
  • încenușați
  • ‑ncenușați
  • încenușați
  • ‑ncenușați
  • încenușarăți
  • ‑ncenușarăți
  • încenușaserăți
  • ‑ncenușaserăți
  • încenușaseți
  • ‑ncenușaseți
a III-a (ei, ele)
  • încenușea
  • ‑ncenușea
(să)
  • încenușeze
  • ‑ncenușeze
  • încenușau
  • ‑ncenușau
  • încenușa
  • ‑ncenușa
  • încenușaseră
  • ‑ncenușaseră
verb (V402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încenuși
  • ‑ncenuși
  • încenușire
  • ‑ncenușire
  • încenușit
  • ‑ncenușit
  • încenușitu‑
  • ‑ncenușitu‑
  • încenușind
  • ‑ncenușind
  • încenușindu‑
  • ‑ncenușindu‑
singular plural
  • încenușește
  • ‑ncenușește
  • încenușiți
  • ‑ncenușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încenușesc
  • ‑ncenușesc
(să)
  • încenușesc
  • ‑ncenușesc
  • încenușeam
  • ‑ncenușeam
  • încenușii
  • ‑ncenușii
  • încenușisem
  • ‑ncenușisem
a II-a (tu)
  • încenușești
  • ‑ncenușești
(să)
  • încenușești
  • ‑ncenușești
  • încenușeai
  • ‑ncenușeai
  • încenușiși
  • ‑ncenușiși
  • încenușiseși
  • ‑ncenușiseși
a III-a (el, ea)
  • încenușește
  • ‑ncenușește
(să)
  • încenușească
  • ‑ncenușească
  • încenușea
  • ‑ncenușea
  • încenuși
  • ‑ncenuși
  • încenușise
  • ‑ncenușise
plural I (noi)
  • încenușim
  • ‑ncenușim
(să)
  • încenușim
  • ‑ncenușim
  • încenușeam
  • ‑ncenușeam
  • încenușirăm
  • ‑ncenușirăm
  • încenușiserăm
  • ‑ncenușiserăm
  • încenușisem
  • ‑ncenușisem
a II-a (voi)
  • încenușiți
  • ‑ncenușiți
(să)
  • încenușiți
  • ‑ncenușiți
  • încenușeați
  • ‑ncenușeați
  • încenușirăți
  • ‑ncenușirăți
  • încenușiserăți
  • ‑ncenușiserăți
  • încenușiseți
  • ‑ncenușiseți
a III-a (ei, ele)
  • încenușesc
  • ‑ncenușesc
(să)
  • încenușească
  • ‑ncenușească
  • încenușeau
  • ‑ncenușeau
  • încenuși
  • ‑ncenuși
  • încenușiseră
  • ‑ncenușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încenușa încenușare încenușire încenuși rar

  • 1. A se preface în cenușă.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • figurat Inima, de oftat Arzînd, s-au încenușat. CONACHI, P. 172.
      surse: DLRLC
  • 2. A deveni cenușiu, a căpăta culoarea cenușie.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Se încenușează din ce în ce noaptea și se alburesc luminișurile. CAMIL PETRESCU, U. N. 310.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre lumina zilei) A se mohorî, a-și pierde strălucirea.
      surse: DLRM sinonime: mohorî un exemplu
      exemple
      • Văzduh fără strălucire, boltă de nouri joasă și zi încenușată. SADOVEANU, A. L. 158.
        surse: DLRLC
        • comentariu Exemplul se referă la adjectivul încenușat, -ă, care nu figurează în dicționar.
          surse: DLRLC dexonline

etimologie:

  • în- + cenușă.
    surse: DLRM