18 definiții pentru înarmat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNARMÁT, -Ă, înarmați, -te, adj. (Despre persoane sau despre colectivități) Care este înzestrat cu arme; care are arme asupra sa; care este pregătit pentru luptă. ◊ Expr. Înarmat până în dinți (sau din cap până în picioare) = foarte bine înarmat. – V. înarma.

ÎNARMÁT, -Ă, înarmați, -te, adj. (Despre persoane sau despre colectivități) Care este înzestrat cu arme; care are arme asupra sa; care este pregătit pentru luptă. ◊ Expr. Înarmat până în dinți (sau din cap până în picioare) = foarte bine înarmat. – V. înarma.

înarmat1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: înarma] 1-4 Înarmare (1-4).

înarmat2, ~ă a [At: MARCOVICI, C. 17/20 / Pl: ~ați, ~e / E: înarma] 1 Înzestrat cu arme. 2 Care este pregătit de luptă. 3-4 (Îljv) ~ până-n dinți (Care este) foarte bine înarmat (1). 5 (Fig) (Înzestrat sau) prevăzut cu...

ÎNARMÁT, -Ă, înarmați, -te, adj. Înzestrat cu arme, pregătit pentru luptă. Și poruncă grea i-oi da, Ca, cu oastea înarmată, Să porneasc-acolo-ndată. TEODORESCU, P. P. 115. ◊ Expr. Înarmat pînă în dinți (sau din cap pînă în picioare) = foarte înarmat, complet înarmat. Amîndoi călări pe armasari turcești și înarmați din cap pînă în picioare. NEGRUZZI, S. I 138.

ÎNARMÁT ~tă (~ți, ~te) v. A ÎNARMA.~ până în dinți (sau din cap până în picioare) foarte bine înarmat. /v. a (se) înarma

ÎNARMÁ, înarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma. ◊ Expr. (Refl.) A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor. – În + armă.

ÎNARMÁ, înarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma. ◊ Expr. (Refl.) A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor. – În + armă.

înarma [At: COD. VOR. 157/5 / V: (înv) întrar~, îrăr~ / Pzi: ~mez, (rar) înarm / E: în- + armă] 1-2 vtr A (-și) procura arme. 3-4 vtr A (se) pregăti de luptă prin înzestrare cu armament. 5 vr (Îe) A se ~ cu răbdare A aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor. 6 vt (Rar) A echipa o corabie. 7 vi (Îvr) A face pregătiri pentru apărare. 8 vt (Fig; îe) A ~ cu... A prevedea cu...

ÎNARMÁ, înarmez, vb. I. Tranz. A înzestra cu arme; a pregăti pentru luptă. (Fig.) Însuți, preț al luptei noastre, aruncași toiagul tău; Însuți, hotărîndu-mi ura, înarmat-ai brațul meu! DAVILA, V. V. 162. ♦ Refl. A lua armele, a se pregăti de luptă. Cel ce avea pistolul îl uită frumos în buzunar, și nimărui nu-i veni în gînd ca să-l îndemne a se înarma cu el. ALECSANDRI, C. 35. De-ți vor trebui oști, ne vom înarma noi cu femei și copii. NEGRUZZI, S. I 141. Frumos se gătea, Bine se-narma Și singur pleca. TEODORESCU, P. P. 429. ◊ Expr. A se înarma, cu răbdare = a căuta să fie răbdător, să-și păstreze calmul. – Prez. ind. pers. 3 și: (rar, în versuri) înármă (EMINESCU, O. I 59).

A SE ÎNARMÁ mă ~éz intranz. A se pregăti de război, înzestrându-se cu arme. ◊ ~ cu răbdare a) a se pregăti pentru o așteptare îndelungată; b) a căuta să-și păstreze calmul. /în + armă

A ÎNARMÁ ~éz tranz. 1) A înzestra cu armament; a pregăti pentru luptă. 2) fig. A dota cu ceva necesar (în vederea realizării unei acțiuni). ~ cu date. [Sil. în-ar-] /în + armă

înarmà v. 1. a îngriji cu arme; 2. a se pregăti de răsboiu; 3. a echipa o corabie; 4. a lua armele; 5. fig. a se întări, a se fortifica: a se înarma cu răbdare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înarmá (a ~) (î-nar-/în-ar-) vb., ind. prez. 3 înarmeáză

înarmá vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înarméz, 3 sg. și pl. înarmeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNARMÁ vb. (pop.) a (se) întrarma.

ÎNARMA vb. (pop.) a (se) întrarma.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înarmat până în dinți expr. cu mai multe arme în dotare.

Intrare: înarmat
înarmat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înarmat
  • ‑narmat
  • înarmatul
  • înarmatu‑
  • ‑narmatul
  • ‑narmatu‑
  • înarma
  • ‑narma
  • înarmata
  • ‑narmata
plural
  • înarmați
  • ‑narmați
  • înarmații
  • ‑narmații
  • înarmate
  • ‑narmate
  • înarmatele
  • ‑narmatele
genitiv-dativ singular
  • înarmat
  • ‑narmat
  • înarmatului
  • ‑narmatului
  • înarmate
  • ‑narmate
  • înarmatei
  • ‑narmatei
plural
  • înarmați
  • ‑narmați
  • înarmaților
  • ‑narmaților
  • înarmate
  • ‑narmate
  • înarmatelor
  • ‑narmatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înarmat

  • 1. (Despre persoane sau despre colectivități) Care este înzestrat cu arme; care are arme asupra sa; care este pregătit pentru luptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: dezarmat un exemplu
    exemple
    • Și poruncă grea i-oi da, Ca, cu oastea înarmată, Să porneasc-acolo-ndată. TEODORESCU, P. P. 115.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Înarmat până în dinți (sau din cap până în picioare) = foarte bine înarmat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Amîndoi călări pe armasari turcești și înarmați din cap pînă în picioare. NEGRUZZI, S. I 138.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înarma
    surse: DEX '98 DEX '09

înarma înarmare înarmat

  • 1. A(-și) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: arma întrarma antonime: dezarma 4 exemple
    exemple
    • figurat Însuți, preț al luptei noastre, aruncași toiagul tău; Însuți, hotărîndu-mi ura, înarmat-ai brațul meu! DAVILA, V. V. 162.
      surse: DLRLC
    • Cel ce avea pistolul îl uită frumos în buzunar, și nimărui nu-i veni în gînd ca să-l îndemne a se înarma cu el. ALECSANDRI, C. 35.
      surse: DLRLC
    • De-ți vor trebui oști, ne vom înarma noi cu femei și copii. NEGRUZZI, S. I 141.
      surse: DLRLC
    • Frumos se gătea, Bine se-narma Și singur pleca. TEODORESCU, P. P. 429.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie reflexiv A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • comentariu rar Prezent indicativ persoana a 3-a și: (în versuri) înarmă.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • În + armă
    surse: DEX '09 DEX '98