2 definiții pentru înțelept (intelect)
Explicative DEX
înțelept1 sn [At: PSALT. SCH. 526 / Pl: ~uri / E: ml intellectus] (Îvr) 1 Intelect. 2 Inteligență.
ÎNȚELEPT I. adj. Cu mintea luminată, cuminte, destept: mai bine ~ între cei morți, de cît prost între cei vii (ZNN.); un sfat ~; o fată înțeleaptă ¶ ¶ C. NEÎNȚELEPT. II. sm. Om înțelept; (P): ~ul făgăduește și nebunul (sau prostul) trage nădejde; – un nebun întreabă și zece înțelepți nu-și pot răspunde (ZNN.); – un nebun aruncă o piatră în fîntînă și zece înțelepți n’o pot scoate; – ochii ~ului văd (mai) departe; – cei șapte înțelepți (ai Greciei), denumirea celor șapte filosofi moraliști din secolul al VI-lea în. de Chr. [lat. intĕllĕctus].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Intrare: înțelept (intelect)
înțelept3 (pl. -uri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
înțelept, înțelepturisubstantiv neutru
învechit rar
- 1. Intelect. MDA2sinonime: intelect
- 2. Inteligență. MDA2sinonime: inteligență
etimologie:
- intellectus MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.
Exemple de pronunție a termenului „înțelept” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50