2 definiții pentru înțelept (intelect)

Explicative DEX

înțelept1 sn [At: PSALT. SCH. 526 / Pl: ~uri / E: ml intellectus] (Îvr) 1 Intelect. 2 Inteligență.

ÎNȚELEPT I. adj. Cu mintea luminată, cuminte, destept: mai bine ~ între cei morți, de cît prost între cei vii (ZNN.); un sfat ~; o fată înțeleaptă C. NEÎNȚELEPT. II. sm. Om înțelept; (P): ~ul făgăduește și nebunul (sau prostul) trage nădejde; – un nebun întreabă și zece înțelepți nu-și pot răspunde (ZNN.); – un nebun aruncă o piatră în fîntînă și zece înțelepți n’o pot scoate; – ochii ~ului văd (mai) departe; – cei șapte înțelepți (ai Greciei), denumirea celor șapte filosofi moraliști din secolul al VI-lea în. de Chr. [lat. intĕllĕctus].

Intrare: înțelept (intelect)
înțelept3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțelept
  • înțeleptul
plural
  • înțelepturi
  • înțelepturile
genitiv-dativ singular
  • înțelept
  • înțeleptului
plural
  • înțelepturi
  • înțelepturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înțelept, înțelepturisubstantiv neutru

învechit rar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „înțelept” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50