21 de definiții pentru înțelenit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înțelenit, ~ă a [At: MOXA, 381/20 / V: ~linat, ~lin~ / Pl: ~iți, ~e / E: înțeleni] 1 (D. pământ) Întărit, prefăcut în țelină prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc. 2 (Fig) Încremenit.

ÎNȚELENÍT, -Ă, înțeleniți, -te, adj. 1. (Despre pământ) Întărit, uscat din cauza secetei sau a necultivării. 2. Fig. Încremenit, împietrit, nemișcat. – V. înțeleni.

ÎNȚELENÍT, -Ă, înțeleniți, -te, adj. 1. (Despre pământ) Întărit, uscat din cauza secetei sau a necultivării. 2. Fig. Încremenit, împietrit, nemișcat. – V. înțeleni.

ÎNȚELENÍT, -Ă, înțeleniți, -te, adj. 1. (Despre pămînt) Bătătorit, învîrtoșat, tare (din cauza necultivării, a secetei sau a frigului). Boliștea aceasta... făcea să rămîie pămîntul ințelenit și să putrezească grînele în lanuri. ANGHEL, PR. 109. Duc turmele de pui să pască țarinile ințelenite. ODOBESCU, S. III 14. Pămînturile erau ințelenite și necultivate. I. IONESCU, M. 284. 2. Fig. Înlemnit, încremenit, nemișcat; înțepenit. O ceață... se risipea mereu în frigul ințelenit. REBREANU, N. 67. E liniștit – acea liniște a mării, care, înțelenită în fine, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. CARAGIALE, M. 39.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȚELENÍT adj. 1. v. bătătorit. 2. necultivat, nedesțelenit, nelucrat, (astăzi rar) țelinos, (înv. și pop.) sterp, (înv. și reg.) săcret, (reg.) pârlogit. (Terenuri agricole ~.)

ÎNȚELENÍT adj. v. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit.

înțeleni [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~țăl~, ~țălini, ~lini, (cscj) ~lina / Pzi: ~nesc / E: în- + țelină] 1 vi (D. pământ) A se întări, a se preface în țelină prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc. 2 vtf (Îvr) A provoca prefacerea pământului în țelină. 3 vt (Reg; d. semințe; spc d. grâu) A înțărâna (2). 4 vi (Fig) A rămâne nemișcat, împietrit, perplex Si: a încremeni. 5-6 vtr (A lăsa sau) a sta în nemișcare, în inactivitate Si: a (se) înțepeni, a (se) fixa. 7 vr (Șfg) A se înrădăcina.

înțelina v vz înțeleni

înțelinat, ~ă a vz înțelenit

ÎNȚELENÍ, înțelenesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pământ, la pers. 3) A se întări, a se preface în țelină (prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc.) ◊ Tranz. Soarele a înțelenit pământul. 2. Tranz. și refl. A lăsa sau a sta în nemișcare, în inactivitate; a (se) înțepeni, a (se) fixa. ♦ Intranz. Fig. A rămâne nemișcat, împietrit; a încremeni. – În + țelină.

ÎNȚELENÍ, înțelenesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pământ, la pers. 3) A se întări, a se preface în țelină (prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc.) ◊ Tranz. Soarele a înțelenit pământul. 2. Tranz. și refl. A lăsa sau a sta în nemișcare, în inactivitate; a (se) înțepeni, a (se) fixa. ♦ Intranz. Fig. A rămâne nemișcat, împietrit; a încremeni. – În + țelină.

ÎNȚELENÍ, înțelenesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pămînt) A se face tare, vîrtos; a se bătători, a se întări (prin necultivare din cauza secetei sau a frigului). Boii în grajd se hodinesc, Grădinile înțelenesc. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/4. Vîntule, du-te de-i spune Că zăbavele nu-s bune, Că lelița-i duce dorul, I-a înțelenit ogorul. ALECSANDRI, T. 1590. ◊ Tranz. Soarele ieși iarăși pe cer și cu căldura sa dogorî și înțeleni huma cea jilavă. ODOBESCU, S. III 278. 2. Intranz. Fig. A rămîne nemișcat; a înlemni, a încremeni, a împietri. Văzînd astă dihanie spurcată, flăcăiandrii înțeleniră în loc înghețați de frică și-și așteptau ceasul pierzării. POPESCU, B. II 49. Labele unui gîndac... înțelenesc sub jocul unui copil crud. CARAGIALE, O. I 294. 3. Refl. A se înțepeni. S-a înțelenit plugul În o rădăcină de lăptucă Și nu poate să-l mai ducă. PĂSCULESCU, L. P. 25. ◊ Tranz. Văzui oamenii arînd Cu plugurile în rînd. Numai plugulețul meu L-a-nțelenit dumnezeu. TEODORESCU, P. P. 291. (Fig.) Foamea îi slăbise puterile și-i înțelenise gîndurile. MARIAN, O. I 181.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înțelení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțelenésc, imperf. 3 sg. înțeleneá; conj. prez. 3 înțeleneáscă

ÎNȚELENI vb. v. împietri, încremeni, încuiba, înlemni, înmărmuri, înrădăcina, înțepeni, petrifica, statornici.

ÎNȚELENÍ vb. v. bătători.

A ÎNȚELENÍ ~ésc tranz. 1) (despre terenuri care nu mai sunt lucrate) A se preface în țelină; a se acoperi de buruieni; a se părăgini; a se pârlogi. 2) (despre ființe) A-și pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unei emoții puternice); a rămâne nemișcat; a îngheța; a înlemni; a împietri; a înmărmuri; a încremeni. /în + țelină

înțelenì v. 1. a se face țelină: pământul nelucrat înțelenește; 2. fig. a amorți: înțelenirăm de frică; 3. a se înrădăcina: ura și dușmănia se înțelenesc NEGR.

înțelenésc v. intr. (d. țelină, pămînt nelucrat). Rămîn în părăsire, nelucrat, vorbind de pămînturĭ. Înlemnesc, încremenesc, rămîn ca de peatră de frică ș. a. V. refl. Devin țelină, rămîn părăsit: pămîntu se înțelenește dacă nu-l lucrezĭ. Mă înțepenesc într’un loc: ura se înțelenise în el. – Vechĭ și țelenesc și înțelinez. V. împirlogesc.

ÎNȚELENIT adj. 1. bătătorit, întărit, învîrtoșat. (Pămînt ~.) 2. necultivat, nedesțelenit, nelucrat, (astăzi rar) țelinos, (înv. și pop.) sterp, (înv. și reg.) săcret, (reg.) pîrlogit. (Terenuri agricole ~.)

înțelenit adj. v. ÎMPIETRIT. ÎNCREMENIT. ÎNLEMNIT. ÎNMĂRMURIT. ÎNȚEPENIT. NECLINTIT. NEMIȘCAT. ȚEAPĂN. ȚINTUIT.

înțelení vb., ind. prez. 3 sg. înțelenéște, 3 pl. înțelenésc, imperf. 3 sg. înțeleneá; conj. prez. 3 sg. și pl. înțeleneáscă

înțeleni vb. v. ÎMPIETRI. ÎNCREMENI. ÎNCUIBA. ÎNLEMNI. ÎNMĂRMURI. ÎNRĂDĂCINA. ÎNȚEPENI. PETRIFICA. STATORNICI.

ÎNȚELENI vb. a se bătători, a se întări, a se învîrtoșa. (Pămîntul s-a ~.)

Intrare: înțelenit
înțelenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțelenit
  • ‑nțelenit
  • înțelenitul
  • înțelenitu‑
  • ‑nțelenitul
  • ‑nțelenitu‑
  • înțeleni
  • ‑nțeleni
  • înțelenita
  • ‑nțelenita
plural
  • înțeleniți
  • ‑nțeleniți
  • înțeleniții
  • ‑nțeleniții
  • înțelenite
  • ‑nțelenite
  • înțelenitele
  • ‑nțelenitele
genitiv-dativ singular
  • înțelenit
  • ‑nțelenit
  • înțelenitului
  • ‑nțelenitului
  • înțelenite
  • ‑nțelenite
  • înțelenitei
  • ‑nțelenitei
plural
  • înțeleniți
  • ‑nțeleniți
  • înțeleniților
  • ‑nțeleniților
  • înțelenite
  • ‑nțelenite
  • înțelenitelor
  • ‑nțelenitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înțelenit

  • 1. (Despre pământ) Întărit, uscat din cauza secetei sau a necultivării.
    exemple
    • Boliștea aceasta... făcea să rămîie pămîntul înțelenit și să putrezească grînele în lanuri. ANGHEL, PR. 109.
      surse: DLRLC
    • Duc turmele de pui să pască țarinile înțelenite. ODOBESCU, S. III 14.
      surse: DLRLC
    • Pămînturile erau înțelenite și necultivate. I. IONESCU, M. 284.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • O ceață... se risipea mereu în frigul înțelenit. REBREANU, N. 67.
      surse: DLRLC
    • E liniștit – acea liniște a mării, care, înțelenită în fine, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. CARAGIALE, M. 39.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înțeleni
    surse: DEX '09 DEX '98

înțeleni înțelenire înțelenit

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre pământ) A se întări, a se preface în țelină (prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bătători întări învârtoșa 4 exemple
    exemple
    • Boii în grajd se hodinesc, Grădinile înțelenesc. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/4.
      surse: DLRLC
    • Vîntule, du-te de-i spune Că zăbavele nu-s bune, Că lelița-i duce dorul, I-a înțelenit ogorul. ALECSANDRI, T. 1590.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Soarele a înțelenit pământul.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • tranzitiv Soarele ieși iarăși pe cer și cu căldura sa dogorî și înțeleni huma cea jilavă. ODOBESCU, S. III 278.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A lăsa sau a sta în nemișcare, în inactivitate; a (se) înțepeni, a (se) fixa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fixa înțepeni 3 exemple
    exemple
    • S-a înțelenit plugul În o rădăcină de lăptucă Și nu poate să-l mai ducă. PĂSCULESCU, L. P. 25.
      surse: DLRLC
    • Văzui oamenii arînd Cu plugurile în rînd. Numai plugulețul meu L-a-nțelenit dumnezeu. TEODORESCU, P. P. 291.
      surse: DLRLC
    • figurat Foamea îi slăbise puterile și-i înțelenise gîndurile. MARIAN, O. I 181.
      surse: DLRLC
    • 2.1. intranzitiv figurat A rămâne nemișcat, împietrit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împietri încremeni înlemni 2 exemple
      exemple
      • Văzînd astă dihanie spurcată, flăcăiandrii înțeleniră în loc înghețați de frică și-și așteptau ceasul pierzării. POPESCU, B. II 49.
        surse: DLRLC
      • Labele unui gîndac... înțelenesc sub jocul unui copil crud. CARAGIALE, O. I 294.
        surse: DLRLC

etimologie: