16 definiții pentru împrejmuit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împrejmuit2, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, III, 367 / Pl: ~iți, ~e / E: împrejmui] (D. locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur-împrejur cu gard Si: îngrădit.

ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiți, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.

ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiți, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.

împrejmui vt [At: VĂCĂRESCU, P. 163 / Pzi: ~esc / E: în- + preajmă] 1 A așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest Si: a îngrădi. 2 (Fig) A împresura.

ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui.

ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui.

ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A închide un loc de jur împrejur cu gard, cu spini etc.; a îngrădi. E împrejmuită cu ziduri înalte curtea. STANCU, D. 136. Vezi tu departe-n răsărit Aprins lucind ca focul Palatul lor? Împrejmuit Cu zid d-argint e locul. COȘBUC, P. I 66. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. Muncitorii sînt împrejmuiți de pretutindeni, și împinși sub lovituri, spre oraș. SAHIA, N. 45.

A ÎMPREJMUÍ ~iésc tranz. 1) (terenuri, suprafețe de pământ etc.) A înconjura cu un gard sau cu un zid; a îngrădi. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a încercui; a înconjura; a împrejura; a împresura. [Sil. îm-prej-] /în + preajmă

împrejmuĭésc v. tr. (d. preajmă). Îngrădesc. – În Trans. și prejmuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 împrejmuiáscă

împrejmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. împrejmuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPREJMUÍT adj. închis, îngrădit. (Un teren ~.)

ÎMPREJMUIT adj. închis, îngrădit. (Un teren ~.)

Împrejmuit ≠ dezgrădit

ÎMPREJMUÍ vb. 1. a închide, a înconjura, a îngrădi, (înv. și pop.) a ocoli, (pop.) a țărcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 2. a chenărui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)

ÎMPREJMUI vb. 1. a închide, a înconjura, a îngrădi, (înv. și pop.) a ocoli, (pop.) a țărcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 2. a chenărui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)

A împrejmui ≠ a dezgrădi

Intrare: împrejmuit (adj.)
împrejmuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrejmuit
  • ‑mprejmuit
  • împrejmuitul
  • împrejmuitu‑
  • ‑mprejmuitul
  • ‑mprejmuitu‑
  • împrejmui
  • ‑mprejmui
  • împrejmuita
  • ‑mprejmuita
plural
  • împrejmuiți
  • ‑mprejmuiți
  • împrejmuiții
  • ‑mprejmuiții
  • împrejmuite
  • ‑mprejmuite
  • împrejmuitele
  • ‑mprejmuitele
genitiv-dativ singular
  • împrejmuit
  • ‑mprejmuit
  • împrejmuitului
  • ‑mprejmuitului
  • împrejmuite
  • ‑mprejmuite
  • împrejmuitei
  • ‑mprejmuitei
plural
  • împrejmuiți
  • ‑mprejmuiți
  • împrejmuiților
  • ‑mprejmuiților
  • împrejmuite
  • ‑mprejmuite
  • împrejmuitelor
  • ‑mprejmuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împrejmuit (adj.)

etimologie:

  • vezi împrejmui
    surse: DEX '09 DEX '98

împrejmui împrejmuire împrejmuit

  • 1. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: îngrădi antonime: dezgrădi 2 exemple
    exemple
    • E împrejmuită cu ziduri înalte curtea. STANCU, D. 136.
      surse: DLRLC
    • Vezi tu departe-n răsărit Aprins lucind ca focul Palatul lor? Împrejmuit Cu zid d-argint e locul. COȘBUC, P. I 66.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + preajmă + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09