8 definiții pentru împistrit împestrit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împistrit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: împistri] 1 împestrițare (1). 2 Brodare. 3 Înfrumusețare. 4 Împistrire (4). 5 Colorare. 6-7 Împistrire (6-7).

împistrit2, ~ă a [At: BIBLIA (1688) 22/2 / V: ~pes~ / Pl: ~iți, ~e / E: împistri] 1 Împestrițat (1). 2 Brodat. 3 Împodobit. 4 (D. lemn) Care a fost crestat ornamental Si: împistricit (4). 5 Colorat. 6 Care a fost împodobit cu desene Si: împistricit (6), încrestit (4). 7 (D. ouă) Încondeiat.

ÎMPISTRÍT, -Ă, împistriți, -te, adj. (Reg.) Care este împodobit cu desene sau cu flori, cu ornamente de diverse culori și forme; spec. încondeiat. – V. împistri.

ÎMPISTRÍT, -Ă, împistriți, -te, adj. (Reg.) Care este împodobit cu desene sau cu flori, cu ornamente de diverse culori și forme; spec. încondeiat. – V. împistri.

ÎMPISTRÍT, -Ă, împistriți, -te, adj. (Regional) Împestrițat, zugrăvit. Alungat-o-ai pe dînsa ca, departe de părinți, În coliba împistrită ea să nasc-un pui de prinț. EMINESCU, O. I 83. Am o botă împistrită Și în pod svîrlită (Păpușoiul). GOROVEI, C. 277.

împestrit, ~ă a vz împistrit2


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPISTRÍT adj. v. brodat, încondeiat.

împistrit adj. v. BRODAT. ÎNCONDEIAT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

împistrít, -ă, împistriți, -te, adj. – (reg.) Decorat, încondeiat. – Din împistri.

Intrare: împistrit
împistrit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împistrit
  • ‑mpistrit
  • împistritul
  • împistritu‑
  • ‑mpistritul
  • ‑mpistritu‑
  • împistri
  • ‑mpistri
  • împistrita
  • ‑mpistrita
plural
  • împistriți
  • ‑mpistriți
  • împistriții
  • ‑mpistriții
  • împistrite
  • ‑mpistrite
  • împistritele
  • ‑mpistritele
genitiv-dativ singular
  • împistrit
  • ‑mpistrit
  • împistritului
  • ‑mpistritului
  • împistrite
  • ‑mpistrite
  • împistritei
  • ‑mpistritei
plural
  • împistriți
  • ‑mpistriți
  • împistriților
  • ‑mpistriților
  • împistrite
  • ‑mpistrite
  • împistritelor
  • ‑mpistritelor
vocativ singular
plural
împestrit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împestrit
  • ‑mpestrit
  • împestritul
  • ‑mpestritul
  • împestri
  • ‑mpestri
  • împestrita
  • ‑mpestrita
plural
  • împestriți
  • ‑mpestriți
  • împestriții
  • ‑mpestriții
  • împestrite
  • ‑mpestrite
  • împestritele
  • ‑mpestritele
genitiv-dativ singular
  • împestrit
  • ‑mpestrit
  • împestritului
  • ‑mpestritului
  • împestrite
  • ‑mpestrite
  • împestritei
  • ‑mpestritei
plural
  • împestriți
  • ‑mpestriți
  • împestriților
  • ‑mpestriților
  • împestrite
  • ‑mpestrite
  • împestritelor
  • ‑mpestritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împistrit împestrit

etimologie:

  • vezi împistri
    surse: DEX '98 DEX '09