5 definiții pentru împărțitor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împărțitor, ~oare [At: VARLAAM, C. II, 57 / Pl: ~i, ~oare / E: împărți + -tor] 1 a (Înv) Care trebuie să fie împărțit. 2 a (Înv; d. boli) Contagios. 3 a Care împarte. 4 sm (Mat; îoc deîmpărțit) Divizor. 5 sm (Înv) Poștaș.

împărțitor a. care împarte. ║ m. cel ce distribue: împărțitor de scrisori.

împărțitór, -oáre adj. și s. Care împarte: împărțitor de scrisorĭ (factor). S. n., pl. oare. Aritm. Divizor, număru care-l împarte pe altu.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂRȚITÓR adj. v. contagios, infecțios, molipsitor.

împărțitor adj. v. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MOLIPSITOR.

Intrare: împărțitor (adj.)
împărțitor2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărțitor
  • ‑mpărțitor
  • împărțitorul
  • împărțitoru‑
  • ‑mpărțitorul
  • ‑mpărțitoru‑
  • împărțitoare
  • ‑mpărțitoare
  • împărțitoarea
  • ‑mpărțitoarea
plural
  • împărțitori
  • ‑mpărțitori
  • împărțitorii
  • ‑mpărțitorii
  • împărțitoare
  • ‑mpărțitoare
  • împărțitoarele
  • ‑mpărțitoarele
genitiv-dativ singular
  • împărțitor
  • ‑mpărțitor
  • împărțitorului
  • ‑mpărțitorului
  • împărțitoare
  • ‑mpărțitoare
  • împărțitoarei
  • ‑mpărțitoarei
plural
  • împărțitori
  • ‑mpărțitori
  • împărțitorilor
  • ‑mpărțitorilor
  • împărțitoare
  • ‑mpărțitoare
  • împărțitoarelor
  • ‑mpărțitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împărțitor (adj.)

etimologie:

  • împărți + sufix -tor
    surse: MDA2