10 definiții pentru împărătuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împărătuș sm [At: MARIAN, O. I, 304 / Pl: ~i / E: împărat + -uș] 1 (Om; reg) împărățel (Troglodytes troglodytes). 2 (Reg) Omușor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂRĂTÚȘ s. v. luetă, ochiul-boului, omușor, pitulice, uvulă.

ÎMPĂRĂTÚȘ ~i m. Prelungire musculară posterioară a cerului gurii; uvulă; gușter; omușor. /împărat + suf. ~uș

1) împărătúș m. (d. împărat). Împărățel, sfredeluș.

2) împărătúș n. V. părătuș.

Piț (împăratuș) m. numele ardelenesc al sfredelușului. [Nume de origină legendară].

părătúș n., pl. e și urĭ (dim. d. *părat, d. lat. palatum, îld. pănaț, d. palatium. V. păraț). Vechĭ. Păraț. Omușor. – Azĭ (Cov.) peretúș și (Trans. Moild.) împărătúș (după împărat) și părătúș, omușor, limburuș.

împărătuș s. v. LUETĂ. OCHIUL-BOULUI. OMUȘOR. PITULICE. UVULĂ.

împărătúș, împărătuși, (împărățăl), s.m. – (anat.) Omușor; apendice situat în cavitatea bucală; țâfluoc (Petrova), îndíțătoare (Budești, Rozavlea), țâmburucu’ din fundul gurii (Dragomirești): „Din împărătuș, / De sub împărătuș, / Din vinele grumazilor” (Bârlea, 1924, II: 381). – Din împărat „suveran” (< lat. imperator) + suf. - (MDA).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

împărătúș, -i, (împărățăl), s.m. – (anat.) Omușor; apendice situat în cavitatea bucală; țâfluoc (Petrova), îndíțătoare (Budești, Rozavlea), țâmburucu’ din fundul gurii (Dragomirești): „Din împărătuș, / De sub împărătuș, / Din vinele grumazilor” (Bârlea 1924 II: 381). – Din împărat „suveran” (< lat. imperator).

Intrare: împărătuș
împărătuș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărătuș
  • ‑mpărătuș
  • împărătușul
  • împărătușu‑
  • ‑mpărătușul
  • ‑mpărătușu‑
plural
  • împărătuși
  • ‑mpărătuși
  • împărătușii
  • ‑mpărătușii
genitiv-dativ singular
  • împărătuș
  • ‑mpărătuș
  • împărătușului
  • ‑mpărătușului
plural
  • împărătuși
  • ‑mpărătuși
  • împărătușilor
  • ‑mpărătușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)