38 de definiții pentru împăienjenit împainjinit împăinjenit păinjenit păinjenat painjenit împăiejenit împăinjinit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împăienjenit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II 236 / V: ~inge~, ~jă~, ~păingi~, ~jănat, ~păinj~, ~jinat, ~inje~ / Pl: ~ați, ~e / E: împăinjeni] 1 Acoperit cu fire de păianjen. 2 Plin de păienjeniș. 3 (Fig; d. ochi) Care nu mai distinge bine obiectele. 4 (D. vedere) Lipsit de claritate Si: încețoșat.

ÎMPĂIENJENÍT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; încețoșat. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăinjinít, -ă, împăinjenít, -ă adj.] – V. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; încețoșat. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăinjinít, -ă, împăinjenít, -ă adj.] – V. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. Bolțile umede și împăienjenite ale vechilor noastre monăstiri. ODOBESCU, S. II 236. 2. Fig. (Despre ochi) Tulbure; congestionat, injectat. Ciocneau, și-i vedeai cu ochi împăienjeniți, cum golește fiecare paharul. PAS, Z. I 312. – Variante: împainjinít, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. III 33), împăinjenít, -ă (V. ROM. martie 1954, 105), păinjenát, -ă (MACEDONSKI, O. III 50), painjenít, -ă (HOGAȘ, M. N. 42), păinjenít, -ă (CREANGĂ, A. 54, EMINESCU, N. 36) adj.

ÎMPĂIENJENÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMPĂIENJENI și A SE ÎMPĂIENJENI. 2) (despre ochi, privire etc.) Care vădește lipsă de luciditate; neguros; tulbure; cețos. /v. a împăienjeni

împăiejena v vz împăienjeni

împăiejeni v vz împăienjeni

împăiejenit, ~ă a vz împăienjenit

împăienjeni [At: MAG. IST. IV 340 / V: ~ejeni, împânjăni, împângeni, ~poiji~, (cscj) ~iajena, ~ianjena, ~iejena, ~iejina, ~na, ~ingina / Pzi: ~nesc / E: în- + păianjen] 1-2 vtr A (se) acoperi cu pânze de păianjen. 3 vr (Fig; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Fig; d. vedere) A-și pierde claritatea Si: a se încețoșa. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.

ÎMPĂIEJENÁ vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENÁ vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENÁ vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍ, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăiejená vb. I, împăienjiní, împăinjiní, împăinjení vb. IV] – În + păianjen.

ÎMPĂIENJENÍ, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăiejená vb. I, împăienjiní, împăinjiní, împăinjení vb. IV] – În + păianjen.

ÎMPĂIENJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJINÍT,[1] adj. v. împăienjenit. corectată

  1. În original ÎMPAINJINIT, neconform cu varianta de la intrarea principală și cu alte dicționare. — gall

ÎMPĂINJINÍT,[1] adj. v. împăienjenit. corectată

ÎMPAINJINÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

ÎMPĂIEJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍ, împăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi, vedere; și în forma împăinjeni) A nu mai vedea clar, a vedea ca prin sită, ca prin ceață. Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ♦ A se tulbura, a se congestiona, a se injecta. – Variante: împăienjiní (CARAGIALE, O. I 289), împăiejení (ODOBESCU, S. II 431), împăinjení (VLAHUȚĂ, O. A. 139) vb. IV, împăiejená (TEODORESCU, P. P. 584) vb. I, painginí (ALECSANDRI, P. P. 74), painjení (EMINESCU, N. 42), păinjení (EMINESCU, O. I 98), păinjiní (BART, E. 253, BUJOR, S. 88), păinginí (HODOȘ, P. P. 133) vb. IV.

PAINGINÍ vb. IV v. împăienjeni.

PAINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

PAINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

PĂINGINÍ vb. IV v. împăienjeni.

PĂINJENÁT, -Ă adj. v. împăienjenit.

PĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

PĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

PĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENÍ vb. IV. v. împăienjeni.

A ÎMPĂIENJENÍ ~ésc tranz. A acoperi cu o pânză de păianjen; a umple cu păienjeniș. /în + paianjen

A SE ÎMPĂIENJENÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre ochi, vedere) A-și pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se împânzi. /în + păianjen

împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin].

împăĭejenésc, împăĭenjenésc, V. painjinesc.

painjinésc v. tr. (d. paĭnjin). Acoper cu ceață, cu painjiniș (fig. despre ochiĭ celor bolnavĭ, somnoroșĭ orĭ bețĭ). – Și împainjinesc. În Munt. vest împăĭejenesc, în est împăĭenjenesc. În Cod. Vor. paijănesc (intr.): ochiĭ săĭ paijăniră. V. pupăzez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 împăienjeneáscă

împăienjení vb. (sil. -ien-), ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. împăienjeneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂIENJENÍT adj. încețoșat, înnegurat, păienjenit, tulbure. (Ochii îi erau ~ți; privire ~.)

ÎMPĂIENJENIT adj. încețoșat, înnegurat, păienjenit, tulbure. (Ochii îi erau ~; privire ~.)

ÎMPĂIENJENÍ vb. a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i se ~.)

ÎMPĂIENJENI vb. a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i se ~.)

Intrare: împăienjenit
împăienjenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăienjenit
  • ‑mpăienjenit
  • împăienjenitul
  • împăienjenitu‑
  • ‑mpăienjenitul
  • ‑mpăienjenitu‑
  • împăienjeni
  • ‑mpăienjeni
  • împăienjenita
  • ‑mpăienjenita
plural
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
  • împăienjeniții
  • ‑mpăienjeniții
  • împăienjenite
  • ‑mpăienjenite
  • împăienjenitele
  • ‑mpăienjenitele
genitiv-dativ singular
  • împăienjenit
  • ‑mpăienjenit
  • împăienjenitului
  • ‑mpăienjenitului
  • împăienjenite
  • ‑mpăienjenite
  • împăienjenitei
  • ‑mpăienjenitei
plural
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
  • împăienjeniților
  • ‑mpăienjeniților
  • împăienjenite
  • ‑mpăienjenite
  • împăienjenitelor
  • ‑mpăienjenitelor
vocativ singular
plural
împainjinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împainjinit
  • ‑mpainjinit
  • împainjinitul
  • împainjinitu‑
  • ‑mpainjinitul
  • ‑mpainjinitu‑
  • împainjini
  • ‑mpainjini
  • împainjinita
  • ‑mpainjinita
plural
  • împainjiniți
  • ‑mpainjiniți
  • împainjiniții
  • ‑mpainjiniții
  • împainjinite
  • ‑mpainjinite
  • împainjinitele
  • ‑mpainjinitele
genitiv-dativ singular
  • împainjinit
  • ‑mpainjinit
  • împainjinitului
  • ‑mpainjinitului
  • împainjinite
  • ‑mpainjinite
  • împainjinitei
  • ‑mpainjinitei
plural
  • împainjiniți
  • ‑mpainjiniți
  • împainjiniților
  • ‑mpainjiniților
  • împainjinite
  • ‑mpainjinite
  • împainjinitelor
  • ‑mpainjinitelor
vocativ singular
plural
împăinjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăinjenit
  • ‑mpăinjenit
  • împăinjenitul
  • împăinjenitu‑
  • ‑mpăinjenitul
  • ‑mpăinjenitu‑
  • împăinjeni
  • ‑mpăinjeni
  • împăinjenita
  • ‑mpăinjenita
plural
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
  • împăinjeniții
  • ‑mpăinjeniții
  • împăinjenite
  • ‑mpăinjenite
  • împăinjenitele
  • ‑mpăinjenitele
genitiv-dativ singular
  • împăinjenit
  • ‑mpăinjenit
  • împăinjenitului
  • ‑mpăinjenitului
  • împăinjenite
  • ‑mpăinjenite
  • împăinjenitei
  • ‑mpăinjenitei
plural
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
  • împăinjeniților
  • ‑mpăinjeniților
  • împăinjenite
  • ‑mpăinjenite
  • împăinjenitelor
  • ‑mpăinjenitelor
vocativ singular
plural
păinjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjenit
  • păinjenitul
  • păinjenitu‑
  • păinjeni
  • păinjenita
plural
  • păinjeniți
  • păinjeniții
  • păinjenite
  • păinjenitele
genitiv-dativ singular
  • păinjenit
  • păinjenitului
  • păinjenite
  • păinjenitei
plural
  • păinjeniți
  • păinjeniților
  • păinjenite
  • păinjenitelor
vocativ singular
plural
păinjenat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjenat
  • păinjenatul
  • păinjenatu‑
  • păinjena
  • păinjenata
plural
  • păinjenați
  • păinjenații
  • păinjenate
  • păinjenatele
genitiv-dativ singular
  • păinjenat
  • păinjenatului
  • păinjenate
  • păinjenatei
plural
  • păinjenați
  • păinjenaților
  • păinjenate
  • păinjenatelor
vocativ singular
plural
painjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • painjenit
  • painjenitul
  • painjenitu‑
  • painjeni
  • painjenita
plural
  • painjeniți
  • painjeniții
  • painjenite
  • painjenitele
genitiv-dativ singular
  • painjenit
  • painjenitului
  • painjenite
  • painjenitei
plural
  • painjeniți
  • painjeniților
  • painjenite
  • painjenitelor
vocativ singular
plural
împăiejenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăiejenit
  • ‑mpăiejenit
  • împăiejenitul
  • împăiejenitu‑
  • ‑mpăiejenitul
  • ‑mpăiejenitu‑
  • împăiejeni
  • ‑mpăiejeni
  • împăiejenita
  • ‑mpăiejenita
plural
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
  • împăiejeniții
  • ‑mpăiejeniții
  • împăiejenite
  • ‑mpăiejenite
  • împăiejenitele
  • ‑mpăiejenitele
genitiv-dativ singular
  • împăiejenit
  • ‑mpăiejenit
  • împăiejenitului
  • ‑mpăiejenitului
  • împăiejenite
  • ‑mpăiejenite
  • împăiejenitei
  • ‑mpăiejenitei
plural
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
  • împăiejeniților
  • ‑mpăiejeniților
  • împăiejenite
  • ‑mpăiejenite
  • împăiejenitelor
  • ‑mpăiejenitelor
vocativ singular
plural
împăinjinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăinjinit
  • ‑mpăinjinit
  • împăinjinitul
  • împăinjinitu‑
  • ‑mpăinjinitul
  • ‑mpăinjinitu‑
  • împăinjini
  • ‑mpăinjini
  • împăinjinita
  • ‑mpăinjinita
plural
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
  • împăinjiniții
  • ‑mpăinjiniții
  • împăinjinite
  • ‑mpăinjinite
  • împăinjinitele
  • ‑mpăinjinitele
genitiv-dativ singular
  • împăinjinit
  • ‑mpăinjinit
  • împăinjinitului
  • ‑mpăinjinitului
  • împăinjinite
  • ‑mpăinjinite
  • împăinjinitei
  • ‑mpăinjinitei
plural
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
  • împăinjiniților
  • ‑mpăinjiniților
  • împăinjinite
  • ‑mpăinjinite
  • împăinjinitelor
  • ‑mpăinjinitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împăienjenit împainjinit împăinjenit păinjenit păinjenat painjenit împăiejenit împăinjinit

etimologie:

  • vezi împăienjeni
    surse: DEX '98 DEX '09

împăienjeni împăienjenire împăienjenit împainjinit împăiejenire împăinjeni împăiejena împăinjenire împăinjenit împăienjini păienjenire păinjenit împăinjini păinjenat împăiejeni painjenit împăiejenit paingini împăinjinit painjeni păinjeni păinjini păingini

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. reflexiv figurat (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încețoșa 2 exemple
    exemple
    • Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224.
      surse: DLRLC
    • Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + păianjen
    surse: DEX '98 DEX '09