14 definiții pentru împăienjenit împainjinit împăinjenit păinjenit păinjenat painjenit împăiejenit împăinjinit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂIENJENÍT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; încețoșat. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăinjinít, -ă, împăinjenít, -ă adj.] – V. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; încețoșat. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăinjinít, -ă, împăinjenít, -ă adj.] – V. împăienjeni.

împăienjenit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II 236 / V: ~inge~, ~jă~, ~păingi~, ~jănat, ~păinj~, ~jinat, ~inje~ / Pl: ~ați, ~e / E: împăinjeni] 1 Acoperit cu fire de păianjen. 2 Plin de păienjeniș. 3 (Fig; d. ochi) Care nu mai distinge bine obiectele. 4 (D. vedere) Lipsit de claritate Si: încețoșat.

ÎMPĂIENJENÍT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. Bolțile umede și împăienjenite ale vechilor noastre monăstiri. ODOBESCU, S. II 236. 2. Fig. (Despre ochi) Tulbure; congestionat, injectat. Ciocneau, și-i vedeai cu ochi împăienjeniți, cum golește fiecare paharul. PAS, Z. I 312. – Variante: împainjinít, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. III 33), împăinjenít, -ă (V. ROM. martie 1954, 105), păinjenát, -ă (MACEDONSKI, O. III 50), painjenít, -ă (HOGAȘ, M. N. 42), păinjenít, -ă (CREANGĂ, A. 54, EMINESCU, N. 36) adj.

ÎMPĂIENJENÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMPĂIENJENI și A SE ÎMPĂIENJENI. 2) (despre ochi, privire etc.) Care vădește lipsă de luciditate; neguros; tulbure; cețos. /v. a împăienjeni

ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

ÎMPĂINJINÍT,[1] adj. v. împăienjenit. corectată

  1. În original ÎMPAINJINIT, neconform cu varianta de la intrarea principală și cu alte dicționare. — gall

ÎMPĂINJINÍT,[1] adj. v. împăienjenit. corectată

împăiejenit, ~ă a vz împăienjenit

împăinjenit, ~ă a vz împăienjenit

ÎMPAINJINÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

PAINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

PĂINJENÁT, -Ă adj. v. împăienjenit.

PĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂIENJENÍT adj. încețoșat, înnegurat, păienjenit, tulbure. (Ochii îi erau ~ți; privire ~.)

ÎMPĂIENJENIT adj. încețoșat, înnegurat, păienjenit, tulbure. (Ochii îi erau ~; privire ~.)

Intrare: împăienjenit
împăienjenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăienjenit
  • ‑mpăienjenit
  • împăienjenitul
  • împăienjenitu‑
  • ‑mpăienjenitul
  • ‑mpăienjenitu‑
  • împăienjeni
  • ‑mpăienjeni
  • împăienjenita
  • ‑mpăienjenita
plural
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
  • împăienjeniții
  • ‑mpăienjeniții
  • împăienjenite
  • ‑mpăienjenite
  • împăienjenitele
  • ‑mpăienjenitele
genitiv-dativ singular
  • împăienjenit
  • ‑mpăienjenit
  • împăienjenitului
  • ‑mpăienjenitului
  • împăienjenite
  • ‑mpăienjenite
  • împăienjenitei
  • ‑mpăienjenitei
plural
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
  • împăienjeniților
  • ‑mpăienjeniților
  • împăienjenite
  • ‑mpăienjenite
  • împăienjenitelor
  • ‑mpăienjenitelor
vocativ singular
plural
împainjinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împainjinit
  • ‑mpainjinit
  • împainjinitul
  • împainjinitu‑
  • ‑mpainjinitul
  • ‑mpainjinitu‑
  • împainjini
  • ‑mpainjini
  • împainjinita
  • ‑mpainjinita
plural
  • împainjiniți
  • ‑mpainjiniți
  • împainjiniții
  • ‑mpainjiniții
  • împainjinite
  • ‑mpainjinite
  • împainjinitele
  • ‑mpainjinitele
genitiv-dativ singular
  • împainjinit
  • ‑mpainjinit
  • împainjinitului
  • ‑mpainjinitului
  • împainjinite
  • ‑mpainjinite
  • împainjinitei
  • ‑mpainjinitei
plural
  • împainjiniți
  • ‑mpainjiniți
  • împainjiniților
  • ‑mpainjiniților
  • împainjinite
  • ‑mpainjinite
  • împainjinitelor
  • ‑mpainjinitelor
vocativ singular
plural
împăinjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăinjenit
  • ‑mpăinjenit
  • împăinjenitul
  • împăinjenitu‑
  • ‑mpăinjenitul
  • ‑mpăinjenitu‑
  • împăinjeni
  • ‑mpăinjeni
  • împăinjenita
  • ‑mpăinjenita
plural
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
  • împăinjeniții
  • ‑mpăinjeniții
  • împăinjenite
  • ‑mpăinjenite
  • împăinjenitele
  • ‑mpăinjenitele
genitiv-dativ singular
  • împăinjenit
  • ‑mpăinjenit
  • împăinjenitului
  • ‑mpăinjenitului
  • împăinjenite
  • ‑mpăinjenite
  • împăinjenitei
  • ‑mpăinjenitei
plural
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
  • împăinjeniților
  • ‑mpăinjeniților
  • împăinjenite
  • ‑mpăinjenite
  • împăinjenitelor
  • ‑mpăinjenitelor
vocativ singular
plural
păinjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjenit
  • păinjenitul
  • păinjenitu‑
  • păinjeni
  • păinjenita
plural
  • păinjeniți
  • păinjeniții
  • păinjenite
  • păinjenitele
genitiv-dativ singular
  • păinjenit
  • păinjenitului
  • păinjenite
  • păinjenitei
plural
  • păinjeniți
  • păinjeniților
  • păinjenite
  • păinjenitelor
vocativ singular
plural
păinjenat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjenat
  • păinjenatul
  • păinjenatu‑
  • păinjena
  • păinjenata
plural
  • păinjenați
  • păinjenații
  • păinjenate
  • păinjenatele
genitiv-dativ singular
  • păinjenat
  • păinjenatului
  • păinjenate
  • păinjenatei
plural
  • păinjenați
  • păinjenaților
  • păinjenate
  • păinjenatelor
vocativ singular
plural
painjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • painjenit
  • painjenitul
  • painjenitu‑
  • painjeni
  • painjenita
plural
  • painjeniți
  • painjeniții
  • painjenite
  • painjenitele
genitiv-dativ singular
  • painjenit
  • painjenitului
  • painjenite
  • painjenitei
plural
  • painjeniți
  • painjeniților
  • painjenite
  • painjenitelor
vocativ singular
plural
împăiejenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăiejenit
  • ‑mpăiejenit
  • împăiejenitul
  • împăiejenitu‑
  • ‑mpăiejenitul
  • ‑mpăiejenitu‑
  • împăiejeni
  • ‑mpăiejeni
  • împăiejenita
  • ‑mpăiejenita
plural
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
  • împăiejeniții
  • ‑mpăiejeniții
  • împăiejenite
  • ‑mpăiejenite
  • împăiejenitele
  • ‑mpăiejenitele
genitiv-dativ singular
  • împăiejenit
  • ‑mpăiejenit
  • împăiejenitului
  • ‑mpăiejenitului
  • împăiejenite
  • ‑mpăiejenite
  • împăiejenitei
  • ‑mpăiejenitei
plural
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
  • împăiejeniților
  • ‑mpăiejeniților
  • împăiejenite
  • ‑mpăiejenite
  • împăiejenitelor
  • ‑mpăiejenitelor
vocativ singular
plural
împăinjinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăinjinit
  • ‑mpăinjinit
  • împăinjinitul
  • împăinjinitu‑
  • ‑mpăinjinitul
  • ‑mpăinjinitu‑
  • împăinjini
  • ‑mpăinjini
  • împăinjinita
  • ‑mpăinjinita
plural
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
  • împăinjiniții
  • ‑mpăinjiniții
  • împăinjinite
  • ‑mpăinjinite
  • împăinjinitele
  • ‑mpăinjinitele
genitiv-dativ singular
  • împăinjinit
  • ‑mpăinjinit
  • împăinjinitului
  • ‑mpăinjinitului
  • împăinjinite
  • ‑mpăinjinite
  • împăinjinitei
  • ‑mpăinjinitei
plural
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
  • împăinjiniților
  • ‑mpăinjiniților
  • împăinjinite
  • ‑mpăinjinite
  • împăinjinitelor
  • ‑mpăinjinitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împăienjenit împainjinit împăinjenit păinjenit păinjenat painjenit împăiejenit împăinjinit

etimologie:

  • vezi împăienjeni
    surse: DEX '98 DEX '09