5 definiții pentru îmbrobodit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbrobodit2, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 133 / Pl: ~iți, ~e / E: îmbrobodi] 1Care are capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2 (Fig; d. adevăr) Ascuns. 3 (D. bărbați) Amăgit. 4 (D. bărbați) Înșelat. 5 Convins să accepte realitatea așa cum îi este înfățișată, împiedicându-l să vadă adevăratul ei aspect.

ÎMBROBODÍT2, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.

ÎMBROBODÍT2, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.

ÎMBROBODÍT, -Ă, îmbrobodiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Cu capul acoperit de o broboadă sau de altă învelitoare. O tătarcă îmbrobodită și cu șalvari săraci împingea din șolduri o vacă fără ugeri în pășunea de spini a cîmpiei sterpe. ARGHEZI, P. T. 160. Se arată-n preajma mea Trei năluci îmbrobodite. MACEDONSKI, O. I 133. ◊ Fig. Un vînt umed adusese peste noapte nouri urîți, și acuma cerul era îmbrobodit pînă în marginile zării. SADOVEANU, O. IV 91. 2. Fig. Păcălit, înșelat. (Substantivat) Toată lumea vedea și toată lumea rîdea de îmbroboditul de bărbat. POPESCU, B. III 140.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Îmbrobodit ≠ dezbrobodit


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

îmbrobodit, -ă, îmbrobodiți, -te adj. amăgit, înșelat, păcălit

Intrare: îmbrobodit (adj.)
îmbrobodit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrobodit
  • ‑mbrobodit
  • îmbroboditul
  • îmbroboditu‑
  • ‑mbroboditul
  • ‑mbroboditu‑
  • îmbrobodi
  • ‑mbrobodi
  • îmbrobodita
  • ‑mbrobodita
plural
  • îmbrobodiți
  • ‑mbrobodiți
  • îmbrobodiții
  • ‑mbrobodiții
  • îmbrobodite
  • ‑mbrobodite
  • îmbroboditele
  • ‑mbroboditele
genitiv-dativ singular
  • îmbrobodit
  • ‑mbrobodit
  • îmbroboditului
  • ‑mbroboditului
  • îmbrobodite
  • ‑mbrobodite
  • îmbroboditei
  • ‑mbroboditei
plural
  • îmbrobodiți
  • ‑mbrobodiți
  • îmbrobodiților
  • ‑mbrobodiților
  • îmbrobodite
  • ‑mbrobodite
  • îmbroboditelor
  • ‑mbroboditelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbrobodit (adj.)

  • 1. (Despre oameni) Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc.
    surse: DEX '09 DLRLC antonime: dezbrobodit 3 exemple
    exemple
    • O tătarcă îmbrobodită și cu șalvari săraci împingea din șolduri o vacă fără ugeri în pășunea de spini a cîmpiei sterpe. ARGHEZI, P. T. 160.
      surse: DLRLC
    • Se arată-n preajma mea Trei năluci îmbrobodite. MACEDONSKI, O. I 133.
      surse: DLRLC
    • figurat Un vînt umed adusese peste noapte nouri urîți, și acuma cerul era îmbrobodit pînă în marginile zării. SADOVEANU, O. IV 91.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • (și) substantivat Toată lumea vedea și toată lumea rîdea de îmbroboditul de bărbat. POPESCU, B. III 140.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îmbrobodi
    surse: DEX '09 DEX '98