4 definiții pentru îmbrăcat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbrăcat1 sn [At: DA / S și: (înv) înb~ / Pl: ~uri / E: îmbrăca] 1-14 Îmbrăcare (2-15). 15 (Fig; rar) Acoperire. 16-17 Îmbrăcare (17-18).

ÎMBRĂCÁT1 s. n. Faptul de a (se) îmbrăca; îmbrăcare. – V. îmbrăca.

ÎMBRĂCÁT1 s. n. Faptul de a (se) îmbrăca; îmbrăcare. – V. îmbrăca.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: îmbrăcat (s.n.)
îmbrăcat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrăcat
  • ‑mbrăcat
  • îmbrăcatul
  • îmbrăcatu‑
  • ‑mbrăcatul
  • ‑mbrăcatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • îmbrăcat
  • ‑mbrăcat
  • îmbrăcatului
  • ‑mbrăcatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbrăcat (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) îmbrăca.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: îmbrăcare

etimologie:

  • vezi îmbrăca
    surse: DEX '98 DEX '09