11 definiții pentru îmbelșugat îmbielșugat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbelșugat, ~ă a [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 144/13 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~bie~, ~bil~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbelșuga] 1 Care există din belșug Si: abundent, bogat, (reg; rar) îmbelșugător (1). 2 (Pex) Care are din abundență din cele necesare Si: abundent, bogat, îndestulat, (reg; rar) îmbelșugător (2).

ÎMBELȘUGÁT, -Ă, îmbelșugați, -te, adj. Care are din abundență cele trebuincioase. ♦ Care există din belșug, din abundență. [Var.: (reg.) îmbielșugát, -ă adj.] – V. îmbelșuga.

ÎMBELȘUGÁT, -Ă, îmbelșugați, -te, adj. Care are din abundență cele trebuincioase. ♦ Care există din belșug, din abundență. [Var.: (reg.) îmbielșugát, -ă adj.] – V. îmbelșuga.

ÎMBELȘUGÁT, -Ă, îmbelșugați, -te, adj. Care are din abundență toate cele trebuincioase (v. îndestulat, abundent, bogat); care există, se află din belșug, din abundență. Recoltă îmbelșugată. Casă îmbelșugată.Agricultura socialistă eliberează țărănimea muncitoare de exploatare și-i deschide drum larg spre un trai îmbelșugat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 47. Pentru omul sovietic viața se face din ce în ce mai îmbelșugată, mai fericită. STANCU, U.R.S.S. 158. Natura îmbelșugată a acestui pămînt binecuvîntat n-a putut fi încă secătuită de lăcomia și nesocotința omenească. BART, S. M. 46. – Variantă: îmbielșugát, -ă (SADOVEANU, D. P. 163) adj.

ÎMBELȘUGÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMBELȘUGA. 2) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; din belșug; abundent; bogat. 3) Care se află cu prisosință. /v. a îmbelșuga

îmbelșugat, -ă adj. Abundant. – Și îmbilș- și îmbielș-. Maĭ rar, belșugós, -oásă.

îmbielșugat, ~ă a vz îmbelșugat

ÎMBIELȘUGÁT, -Ă adj. v. îmbelșugat.

ÎMBIELȘUGÁT, -Ă adj. v. îmbelșugat.

ÎMBIELȘUGÁT, -Ă adj. v. îmbelșugat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*îmbelșugát adj. m., pl. îmbelșugáți; f. îmbelșugátă, pl. îmbelșugáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBELȘUGÁT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, (livr.) opulent. (A dus o viață ~.) 3. abundent, bogat, copios, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.) 4. bogat, des, învolt. (Cu păr ~.)

ÎMBELȘUGAT adj. 1. abundent, bogat, bun, îndestulat, mare, mănos, (înv. și reg.) belșugos, spornic, (înv.) sățios. (Am avut o recoltă ~.) 2. bogat, (livr.) opulent. (A dus o viață ~.) 3. abundent, bogat, copios, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prînz ~.) 4. bogat, des, învolt. (Cu păr ~.)

Intrare: îmbelșugat
îmbelșugat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbelșugat
  • ‑mbelșugat
  • îmbelșugatul
  • îmbelșugatu‑
  • ‑mbelșugatul
  • ‑mbelșugatu‑
  • îmbelșuga
  • ‑mbelșuga
  • îmbelșugata
  • ‑mbelșugata
plural
  • îmbelșugați
  • ‑mbelșugați
  • îmbelșugații
  • ‑mbelșugații
  • îmbelșugate
  • ‑mbelșugate
  • îmbelșugatele
  • ‑mbelșugatele
genitiv-dativ singular
  • îmbelșugat
  • ‑mbelșugat
  • îmbelșugatului
  • ‑mbelșugatului
  • îmbelșugate
  • ‑mbelșugate
  • îmbelșugatei
  • ‑mbelșugatei
plural
  • îmbelșugați
  • ‑mbelșugați
  • îmbelșugaților
  • ‑mbelșugaților
  • îmbelșugate
  • ‑mbelșugate
  • îmbelșugatelor
  • ‑mbelșugatelor
vocativ singular
plural
îmbielșugat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbielșugat
  • ‑mbielșugat
  • îmbielșugatul
  • îmbielșugatu‑
  • ‑mbielșugatul
  • ‑mbielșugatu‑
  • îmbielșuga
  • ‑mbielșuga
  • îmbielșugata
  • ‑mbielșugata
plural
  • îmbielșugați
  • ‑mbielșugați
  • îmbielșugații
  • ‑mbielșugații
  • îmbielșugate
  • ‑mbielșugate
  • îmbielșugatele
  • ‑mbielșugatele
genitiv-dativ singular
  • îmbielșugat
  • ‑mbielșugat
  • îmbielșugatului
  • ‑mbielșugatului
  • îmbielșugate
  • ‑mbielșugate
  • îmbielșugatei
  • ‑mbielșugatei
plural
  • îmbielșugați
  • ‑mbielșugați
  • îmbielșugaților
  • ‑mbielșugaților
  • îmbielșugate
  • ‑mbielșugate
  • îmbielșugatelor
  • ‑mbielșugatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbelșugat îmbielșugat

  • 1. Care are din abundență cele trebuincioase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bogat (adj.) 4 exemple
    exemple
    • Recoltă îmbelșugată. Casă îmbelșugată.
      surse: DLRLC
    • Agricultura socialistă eliberează țărănimea muncitoare de exploatare și-i deschide drum larg spre un trai îmbelșugat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 47.
      surse: DLRLC
    • Pentru omul sovietic viața se face din ce în ce mai îmbelșugată, mai fericită. STANCU, U.R.S.S. 158.
      surse: DLRLC
    • Natura îmbelșugată a acestui pămînt binecuvîntat n-a putut fi încă secătuită de lăcomia și nesocotința omenească. BART, S. M. 46.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care există din belșug, din abundență.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: abundent

etimologie:

  • vezi îmbelșuga
    surse: DEX '98 DEX '09