Definiția cu ID-ul 713694:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
țăpar, -e, s.f. – Botă ascuțită care ia ouă (Papahagi 1925). – Dată fiind forma uneltei, termenul ar putea fi der. din țap + -ar sau țeapă (cf. sl. čepati „a despica”).