ȚÎȚÎIT s. n. (Și în forma țițiit) Faptul de a țîțîi; (concretizat) sunetul produs. 1. v. țîțîi (1). Cînd îl prinzi în mînă și-l pui la ureche [scripcarul] produce un fel de... țițiit, ca și cînd ar cînta cineva dintr-o scripcuță sau cobză. MARIAN, INS. 101. 2. v. țîțîi (3). Își strînge buzele și scoate un fel de țîțîit. ȘEZ. IV 32. – Variantă: țițiit s. n.