Definiția cu ID-ul 953373:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
țânțaș, -ă, țânțași, -e, adj. – Fudul, semeț, mândru; arogant: „Se ținea tare țânțaș, că era numai singur la chetori” (Bilțiu, 1999: 196). ♦ (onom.) Țânțaș, nume de familie (din poreclă sau supranume). – Cf. țanțoș „orgolios, arogant”.