Definiția cu ID-ul 713703:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
țânțaș, -ă, adj. – Fudul, semeț, mândru; arogant: „Se ținea tare țânțaș, că era numai singur la chetori” (Bilțiu 1999: 196). Țânțaș, nume de familie (inițial e posibil să fi fost o poreclă sau un supranume). – Din țanțoș „orgolios, arogant”.