Definiția cu ID-ul 1352696:
Arhaisme și regionalisme
țâncúșă, țâncușe, s.f. (reg.) Cui gros fixat în stâlpul porților; împreună cu batca servește la închiderea porții. – Din țanc + suf. -ușă (MDA); cf. germ. Zinken (Țurcanu).
țâncúșă, țâncușe, s.f. (reg.) Cui gros fixat în stâlpul porților; împreună cu batca servește la închiderea porții. – Din țanc + suf. -ușă (MDA); cf. germ. Zinken (Țurcanu).