țâgură, (țâdira), s.f. – (reg.; mit.) Denumire locală pentru vârcolac (în zona Chioar-Codru), imaginat ca un fel de „fiară care pătrunde în văzduh și, când se întâlnește cu Luna, se tot luptă cu ea pe viață și pe moarte. Dacă învinge, Țâgura o mănâncă pe Lună, dar ea nu moare de tot. Tot mai rămâne un firicel. Când te uiți într-o fântână sau într-un vas, vezi bine cum se luptă Țâgura cu Luna...” (Bilțiu, 1999: 318; Oarța de Sus). „Când era eclipsă de lună zâceu c-o mănâncă Țâdira. Puneu ciubere cu apă pă drum să vadă cum umblă Țâdira pă lună. Țâdira era amuce goangă” (Memoria, 2002: 505; Dănești). – Et. nec.