țâgúră, (țâdiră), s.f. (reg.; mit.) Vârcolac. ■ Imaginat ca o „fiară care pătrunde în văzduh și, când se întâlnește cu Luna, se tot luptă cu ea pe viață și pe moarte. Dacă învinge, Țâgura o mănâncă pe Lună, dar ea nu moare de tot. Tot mai rămâne un firicel. Când te uiți într-o fântână sau într-un vas, vezi bine cum se luptă Țâgura cu Luna...” (Bilțiu, 1999: 318). – Et. nec.