Definiția cu ID-ul 953370:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
țâfloc, țâflocuri, (țifloc), s.n. – (reg.; anat.) Omușorul din cerul gurii; împărătuș (ALRRM, 1969: 62). – Din țâflă (var. de la țeh „bucată de lemn, băț” < sas. zeche, din germ. Zeichen „semn de hotar”) + suf. -oc (MDA).