Definiția cu ID-ul 713701:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
țâfloc, -uri, s.n. – (anat.) Omușorul din cerul gurii; împărătuș (ALR 1969: 62). – Probabil cf. țâflă (var. de la țeh „bucată de lemn, băț” < sas. zeche, din germ. Zeichen „semn de hotar”).