ȚUȚUIAN I. sm. 1 🐑 Cioban din Ardeal ¶ 2 Poreclă dată Ardeleanului; pr. ext. țărănoiu, mocîrțan, bădăran: fraților ardeleni le zicem trocari ori mocîrțani ori țuțuieni (JIP.); iaca țuțuianu, și-o pus livreaua! (ALECS.). II. ȚUȚUIANCĂ (pl. -ience) sf. 1 Nevastă de țutuian ¶ 2 Numele unui dans popular, originar din Ardeal.