Definiția cu ID-ul 1352742:
Arhaisme și regionalisme
țicắu, țicăuri, s.n. (reg.) Vârf de deal; loc izolat, ascuns. ■ (top.) Țicău, sat în jud. Maram. – Din țic „vârf de deal” (< ciucă „măgură”) + suf. -ău (MDA; Loșonți, 2000: 97); var. a lui țiclă, țiclău.