țevea [At: COMAN, GL. / V: ~vlea (S și: țăvlea), țivrea / S și: țăvea / Pl: ~ele / E: țeavă + -ea] (Olt) 1 Ulucă subțire. 2 Vergea subțire de lemn. 3 Creangă de salcie. 4 Prăjină groasă, despicată în două, întrebuințată la gard ca legătură între stâlpi.

țevlea sf vz țevea

țivrea sf vz țevea

țevea, țevele, s.f. (reg.) vergea, șipcă subțire, ulucă, prăjină, creangă.