❍ȚAPĂN 👉 ȚEAPĂN.

țapăn a. Mold. V. țeapăn.

țápăn, V. țeapăn.

ȚEAPĂN, ȚAPĂN adj. 1 Care nu se încovoaie, care nu se poate mlădia, vîrtos, tare: copacii... își întindeau crengile țepene... în aerul pîclos și greu al toamnei (VLAH.) ¶ 2 Sdravăn, puternic, vînjos, viguros, robust: băiatul, țeapăn, a trîntit slujitorii și egumenii și a scăpat (I.-GH.); (boul) a răzbit el alții mai mari și mai țapeni (R.-COD.); boierii Moldovei pe aceea vreme erau mai țapeni, mai putincioși (NEC.) ¶ 3 Solid, trainic, rezistent: ziduri țepene ¶ 4 F Strașnic, grozav de tare, cum se cade: i-a tras o palmă țeapănă; a mîncat o bătaie țeapănă; am auzit azi pe stăpînul viei că are să puie... să-i dea o săpătură țapănă, căci prea s’a înțelenit pămîntul (ISP.) ¶ 5 Nemișcat, lipsit de viață: trupu-i era țeapăn [vsl. cěpěnŭ].

țeápăn, -ă adj., pl. țepenĭ, țepene (vsl. cĭepĭenu, țeapăn). Rigid, care nu se încovoaĭe: morțiĭ îs țepenĭ. Fig. Robust, zdravăn, rezistent: om țeapăn. Rezistent, traĭnic: gard țeapăn. Bățos, inelegant: mers țeapăn. Strașnic, mult: un somn țeapăn. Adv. În mod țeapăn: a bea, a dormi, a lucra țeapăn. – În est țapăn.