Definiția cu ID-ul 953348:
Regionalisme / arhaisme
țanc1, țancuri, s.n. – (reg.) Pisc, culme, vârf ascuțit de stâncă, deal stâncos, coastă prăpăstioasă. – Din germ. Zinken (dial. Zanken) „colț, pisc, vârf; dinte” (Tiktin, Candrea, cf. DER; Scriban, DEX, MDA).
Exemple de pronunție a termenului „țanc” (4 clipuri)
Clipul 1 / 4