ȚAMBAL, ȚIMBAL (pl. -ale) sn. 🎼 Instrument de muzică, alcătuit dintr’o ladă de rezonanță pe care sînt întinse numeroase rînduri de coarde duble, pe care executantul lovește cu două ciocănele; e nelipsit la un taraf de lăutari și înlocuește efectul acompaniamentului de piano (🖼 5111): lăutari cu țambalul și flașnete și clarinete... și strigăte, și sbierete, și chiote! e o plăcere! (CAR.); știe să cînte cu ghitara, cu flautul și cu țimbalul (CAR.); veneau balaurii flămînzi, cu cobză, scripcă, cu naiu și cu țimbal (GRIG.) [ung. cimbalom, germ. Zimbal < lat. cymbalum].