șătrar sm [At: (a. 1443) D. BOGDAN, GL. 107 / V: (reg) șat~ / Pl: ~i / E: șatră + -ar] 1 (Înv) Titlu dat boierului care avea în grijă corturile (și tunurile) domnești și care asigura aprovizionarea armatei în timp de război. 2 (Înv) Boier cu titlul de șătrar (1). 3 (Înv) Rang al boierului care se ocupa de corturile (și de tunurile) domnești și de aprovizionarea armatei în timp de război. 4 (Înv; îs) Vel ~ sau mare ~ Șef² (1) al șătrarilor (2). 5 Rrom nomad Si: (rar) corturar (1), șătraș. 6 (Reg; îf șatrar) Persoană mascată de Anul Nou, reprezentând un șătrar. 7 (Trs) Negustore (de pânzeturi, de stofe etc.).