ȘURUBĂRIE, șurubării, s. f. 1. Totalitatea șurubur unui aparat sau ale unui mecanism; p. ext. totaliatea pieselor care alcătuiesc un mecanism. Complicata șurubărie a mitralierei, ce împiedeca drumul glontelui. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 11/4. Plugurile trosneau din încheieturi și șurubării. MIHALE, O. 124. 2. Fig. Șmecherie, șiretlic, chițibușărie, tertip. s-o dus pe la Galați, să mai învîrtească șurubăriile cu judecata. BUJOR, S. 63. Am înțeles eu șurubăria; a într-adevăr m-a luat așa, ca să mă-ncurce numai. DUNĂREANU, N. 120. Acela știe toate șurubăriile și-ți face alb negru și din negru alb. HOGAȘ, M. N. 19S.