ȘURUBUI, șurubuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A învîrti, a suci, a întoarce un șurub. Expr. A o șurubui = a o suci, a o învîrti, a o întoarce (pentru a obține un-avantaj). Apoi dă, măi Chirică, tu m-ai tot chihăit de cap pînă acum, să mă însor... și apoi acum tot tu o șurubuiești și-o întorci, cum îți vine ție la socoteală. CREANGĂ, P. 165.