șurubelniță sf [At: DAME, T. 113 /V: (reg) șâr~, ~ern~, ~rufe~, ~upe~ / Pl: ~țe / E: șurub + -elniță] 1 Unealtă alcătuită dintr-o tijă metalică cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșumbarea sau la deșurubarea șuruburilor (1) Si: (reg) mutelcă, șnaisțaih, șoroflău (1), șrafânțigăr (1), șraumholț, șurub (31), șurubar, șurubăriță (1). 2 (Reg; prc) Lamă a șurubelniței (1). 3 (Reg; îf șurupelniță) Filieră (de tăiat fileturi). 4 (Reg) Tarod. 5 (Reg) Partea filetată a cheii franceze. 6 (Reg) Tirbușon. 7 (Reg) Vârtej de strâns doagele. 8 (Reg) Fiecare dintre cele două bucăți de lemn care strâng puntea teascului de vin.