șugubinar sm [At: D. BOGDAN, GL. 52 / V: (înv) diș~, deș~, dușeg~ / Pl: ~i / E: șugubină + -ar] (Înv; în organizarea administrativă a țărilor românești din Evul Mediu) Persoană care cerceta și judeca faptele de omucidere, tâlhărie, adulter și încasa de la vinovați amenzile la care aceștia erau supuși.