Definiția cu ID-ul 953059:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șuchet, adj. – (reg.) Năucit, buimăcit; nebun, smintit: „Dacă o văzut că fecioru este prea șuchet, nu mai stăteau de vorbă cu el” (Bilțiu, 1999: 314). – Din magh. süket, siket „surd” (Scriban, MDA).