ștrulubatic, -ă, ștrulubatici, -e, adj. – Nebunatic, zvăpăiat: „Numa’ că Iuănaș îi cam ștrulubatic, cam ușor de minte, ca pruncii crescuți fără părinți” (Memoria, 2014: 148; Oarța de Sus). – Cf. sturluibatic (MDA).