ștraiveg sn [At: ARVINTE, TERM. 170 / V: (reg) ștaibic (A: nct), ~ibic (A și: ~bic), ~ibig, ~iblic, ~ibric, ~vig, ~riablic / Pl: ~uri / E: ger Streifweg] 1 (Reg) Dmm forestier prevăzut cu traverse de lemn. 2 (Buc; pre; îf ștraibig) Fiecare dintre bârnele de lemn care se așază transversal pe drumurile forestiere.