știutură sf [At: CORESI, L. 495/20 / P: ști-u~ / Pl: ~ri / E: ști + -(u)tură] (Înv) 1 Cunoaștere (1). 2 Înțelegere. 3 (Îs) Pomul ~rii (binelui și răului) Pomul din Eden, din ale cărui fructe, interzise de Dumnezeu, au mâncat Adam și Eva, dobândind conștiința binelui și a răului.