știră, adj. f. – 1. Stearpă (ALRRM, 1969: 213). 2. (ref. la oaie) Năzdrăvană; „care face semn, care știe (ce va fi), care prevestește” (Latiș, 1993: 117); vâlfașă. – Termen autohton (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu), cf. alb. shtirë „stearpă”; comp. cu alb. shtierë (DLRM, MDA).