știol, știoluri, s.n. – (reg.) 1. Galerie de mină. 2. Locul pe care se intră în mină (Papahagi, 1925). 3. Canal (Șainelic, 1986). 4. Peșteră. 5. Horn, coș (Faiciuc, 1998). 6. Partea de deasupra cuptorului țărănesc, pe care se doarme (Hotea, 2006): „Să rămâie numai știolu, / Să mă iubesc cu fecioru” (Bârlea, 1924, II: 271). ♦ (top.) Știolu, munte în Borșa (Papahagi, 1925: 360). – Din germ. Stollen „galerie” (Drăganu, cf. DER; MDA).