știól, știoluri, s.n. (reg.) 1. Galerie de mină. 2. Locul pe care se intră în mină. 3. Canal. 4. Peșteră. 5. Horn, coș: „Mai demult erau cuptioare multe-n casă și cu știol” (Bilțiu, 2007: 282). 6. Partea de deasupra cuptorului țărănesc, pe care se doarme: „Să rămâie numai știolu, / Să mă iubesc cu fecioru” (Bârlea, 1924, II: 271). ■ (top.) Știolu, munte în Borșa. – Din germ. Stollen „galerie” (Drăganu, după DER; MDA).