știoacă sf [At: ALR II, 5042/279 / V: (reg) schiocă, ~ocă, ~oucă, șto~ (Pl: ~oache), ștoucă / Pl: ~ioci / E: ns cf ger Stok (hammer, -eisen, -beil), Stich (axt), Stichel] 1 (Trs) Ghionoi (de cioplit piatra). 2 (Trs) Târnăcop cu un singur tăiș de formă lată. 3 (Trs) Sapă cu vârf ascuțit. 4 (Reg; îf știocă) Teslă. 5 (Reg; îf ștoacă) Bardă (1).