Ștefan Nume de rezonanță în istoria noastră, vechi și cu largă arie de răspîndire, Ștefán este forma specific românească care continuă gr. Stéphanos. Avînd semnificație clară datorită identității cu subst. stephanos „coroană”, numele era folosit de greci încă din perioada clasică, izvoarele atestîndu-l frecvent începînd cu epoca lui Pericle (după cum aflăm din operele lui Platon, cunoscutul istoric Tucidide, c. 460-396 î.e.n., avea un fiu Stephanos ; după Lexiconul lui Suidas, numele era purtat, în aceeași perioadă, și de fiul marelui tragic grec Sofocle, 497 – c.405 î.e.n.). Sub diferite forme (printre care și fem. Stephanía sau Stefanía), vechiul nume grecesc este bine atestat și în sudul Franței, unde prin sec. 11 – 12, conform datelor dintr-un pomelnic vechi, era al doilea nume masculin ca frecvență. Preluat de slavi (la sîrbi, de ex., este celebru datorită celor patru suverani cu numele de Ștefan, primul dintre aceștia, între 1132-1200, fiind considerat fondator al statului feudal sîrb), numele ajunge la noi într-o perioadă destul de veche și era folosit cu mult înaintea primelor atestări documentare, care urcă pînă în sec. 14. în actele de pînă la 1500 referitoare la Țara Românească, forma cea mai veche este Ștefu (trei persoane, prima din 1388), primul purtător român al numelui Ștefan apărînd la 1437. În Moldova, Ștefan I (1394-1399) deschide lunga serie a celor 13 domni cu acest nume devenit celebru prin faima lui Ștefan cel Mare (1457 – 1504). Formată din împrumuturi sau creații românești (adică variante și derivate specifice), familia onomastică a lui Ștefan cuprinde numeroși membri, cunoscuți astăzi fie cu funcție de prenume sau nume de familie, fie din toponimie: Ștefan, Ștefănel, Ștefăniță, Ștefănică, Ștefănucă, Ștefănuț(ă), Ștefancu, Ștefanache, Fan(e), Fanea, Fănel, Fănică, Fanache, Fanciu, Ștef(u), Ștefa, Ștefea, Ștefca, Ștefin, Șteflea, Stepan, Stețcu, Stețu, Iștfan, Ișpan; fem. Ștefana, Fana, Fănica, Ștefania (mai nou, după modelul franțuzesc modern). ☐ Engl. Stephen, fr. Étienne, Stéphane (formă savantă după modelul german), Stéphanie, germ. Stephen, Stefan, Stephanie, it. Stefano, Stefania, sp. Esteban, magh. Istvan, Stefania, bg. Stefan, Stefania, rus., ucr., Stepan, Stefania etc. ☐ Cei 13 domni ai Moldovei: Ștefan I, Ștefan II, Ștefan cel Mare, Ștefăniță, Ștefan Lăcustă, Ștefan (fiul lui Petru Rareș), Ștefan Tomșa, Ștefan (fiul și asociat la domnie al lui Petru Șchiopul), Ștefan Răzvan, Ștefan II Tomșa, Gheorghe Ștefan, Ștefăniță Lupu, Ștefan Petriceicu; în Țara Românească: Ștefan Surdul, Ștefan Cantacuzino, Ștefan Racoviță. Pictorul Ștefan Luchian, poeții Ștefan Octavian Iosif și Ștefan Petică. Dintre suveranii sîrbi binecunoscut este Ștefan Dușan, rege al Serbiei, iar din 1346, încoronat „țar al sîrbilor și grecilor”; dintre cei cinci regi ai Ungariei îl amintim pe Ștefan I cel Sfînt, c. 997 – 1038, prim rege al Ungariei încoronat de papă în anul 1000 și apoi sanctificat. Filozoful iluminist francez Étienne Ronnot de Condillac, scriitorii Esteban Echeverria, Stéphane Mallarmé, Ștefan George etc. ☐ Personalitatea lui Ștefan cel Mare a fost magistral evocată de Nicolae Iorga, M. Sadoveanu și de B. Ștefănescu-Delavrancea.