ștablon sn [At: H XVII, 99 / V: (reg) st~, stăb~, șa~, ~lău, ~lu, ștob~, ștoblu sn, stabloană sf / Pl: ~oane / E: ns cf ger Stabbau, Standbaum] 1 (Trs; Buc) Prelungire a podului unei case pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. 2 (Buc) Grinda principală pe care se sprijină acoperișul unei case. 3 (Reg; îf ștablon) Fiecare dintre stâlpii care sprijină streașină casei. 4 (Reg) Fiecare dintre scândurile de pe grinzi, de care se fixează căpriorii unei case. 5 (Reg; îf șablon) Șindrilă (1).