șpâhă, șpâhe, s.f. – (reg.) Iarbă (otavă) mică, greu de cosit (Hotea, 2006). ♦ (onom.) Șpâhe, poreclă pentru locuitorii din Săcel; „pentru că în loc de plete, ca la ceilalți maramureșeni, capul lor de abia e acoperit cu câteva firicele de păr” (Papahagi, 1925). Șpihu, poreclă în Vadu Izei (ALRRM, 1969: XVI). – Cf. șpihă (MDA); probabil din pihă „puf de pasăre; scamă”.